„Iulius Caesar”, un spectacol la care nu se aplauda

Teatrul Naţional din Timişoara încheie anul fulminant, cu o piesă marca Alexander Hausvater, la finalul căreia regizorul le recomandă spectatorilor să nu aplaude.

La finalul piesei „Iulius Caesar” se aud sirenele, iar de jur împrejur, pe pereţii amfiteatrului, proiecţiile dau ultimele detalii: „Vă rugăm nu aplaudaţi. Vă rugăm părăsiţi în linişte sala. Mulţumim”. „Prin spectacolele mele nu vreau ca spectatorul să iasă din teatru aplaudând. Spectatorul iese din lumea aceea ca să fie în lumea asta. Aplauzele sunt un fel de convenţie, care imediat distrug iluzia pe care am creat-o (…). Pe mine nu mă interesează aplauzele. Mă interesează ca spectatorul să continue să gândească, să reacţioneze, să trăiască în atmosfera piesei şi  să n-o rupă cu aplauze”, punctează regizorul Alexander Hausvater.

Premiera piesei „Iulius Caesar”, de William Shakespeare, în regia artistică a lui Alexander Hausvater, s-a jucat la mijlocul lunii decembrie, iar reprezentaţiile vor porni anul viitor, în Sala 2 a Naţionalului timişorean, pe 11, 14 şi 16 ianuarie. „«Iulius Caesar» este un spectacol-eveniment care pune întrebări şi somează o atitudine socială asumată individual, concentrând în jurul textului elisabetan miza majoră a teatrului politic, a actualităţii acute, într-o analiză lucidă a mecanismelor puterii”, explică secretarul literar Codruţa Popov.

„Iulius Caesar” este una dintre tragediile inspirate de istoria Romei antice, scrisă în 1599, şi recuperează, literar, contextul istoric, politic, social şi psihologic în care dictatorul roman a fost asasinat, în anul 44 î.C., de conjuraţia din care a făcut parte şi Brutus.

[nggallery id=112]