Superlative 2010: Cinci pentru Timis, unul si unul!

La final de an m-am gândit să fac pe nea Tatulici şi să dau premii. Mare lucru nu e: o măslină, o atenţie, o laudatio, să ştie şi oamenii ăştia că n-au muncit pe brânci anul ăsta doar pentru foarte mulţi bani.

1. Secţiunea cu barbă: „Eu l-am făcut, eu nu-l omor!”

Gheorghe Ciuhandu, primar, Constantin Ostaficiuc, preşedinte CJT

Cele mai proeminente figuri politice şi administrative pe o rază de 50 km (până la Gh. Falcă), primarul Gheorghe Ciuhandu şi preşedintele CJT, Constantin Ostaficiuc, au dovedit multă frică de Dumnezeu şi de autoritatea pentru protecţia copilului de demnitar când şi-au lăsat pruncii să facă afaceri indecent de aproape de zona de decizie a părinţilor lor, situaţie ce oricum mirosea a conflict de interese, ca să nu rostim cuvinte grele care încep cu „c” şi se termină cu „rupţie”. Ce era să facă şi ei, edilii, să-şi omoare copiii? Să-l bată edilul Gheorghe pe arhitectul George?, se întreba retoric creştin-democratul Ciuhandu după ce fiul i-a încălcat ipotetica poruncă părintească de a face afaceri mai departe de Timişoara. Sau ce putea face liderul PDL Timiş când familia fiicei sale Diana şi-a dorit cu atâta ardoare să ridice PIB-ul României prin activităţi în parcul industrial moşit de instituţia condusă de tata? Credincioşi ortodocşi practicanţi, Ciuhandu şi Ostaficiuc au fost mai dregrabă puşi la încercare de divinitate nu pentru a se demasca posibila natură cel puţin imorală (dacă nu penală) a faptelor în lor, ci pentru a-şi dovedi umanismul lor infinit, necăsăpindu-şi în bătaie copiii după principiile „Eu te-am făcut, eu te omor” şi „Bătaia e ruptă din Rai”. Premiu: o foarfecă.

2. Secţiunea UPU: „Soluţii pentru ieşirea din criză. Diazepamul”

Lorin Fortuna, ezoterist, gorilian

În mod normal, pentru găsirea unor soluţii de ieşire din criză ar fi trebuit premiat un ilustru economist, un mare meşter al lumii bancare sau chiar politice, ce mai, un Emil Boc, s-o spunem pe faţă! Lorin Fortuna nu ştiu încă ce este, poate că e gorilian, că balaurian sigur nu este, nici şerpilian, şi n-am curaj să-l întreb, că nu mai scap de el. După cum zice primul primar al Timişoarei libere după 1989, Pompiliu Alămorean, mulţi revoluţionari au probleme psihice din cauză că în acele momente de luptă cu hidra comunistă li s-ar fi dat să consume energizante în balconul Operei. Nu ştiu dacă de la energizante s-au damblagit mai mulţi lideri luptători, dar cert este că, la scurt timp după afirmaţia lui Alămorean, Lorin Fortuna a spus că el deţine soluţiile pentru ieşirea din criză. Păcat că n-avem nici noi, nici Emil Boc reţeta. Dar ar putea fi vorba de Diazepam. Premiu: o bere fără alcool.

3. Secţiunea cu şcoală: „Dom’ profesor nu fi trist, că mă fac buldozerist!”

Mircea Băcală, prefect, jurist

Prefectul Mircea Băcală merită laureat cu această ocazie. Domnia sa a cerut şcolilor profesionale din Timişoara să ofere mai multe locuri pentru profesionalizarea tinerilor în meseria de buldozerist. E o meserie pe cât de grea, pe atât de frumoasă, dar nu cred că recomandarea făcută de prefect a fost una întâmplătoare. Băcală n-a uitat că tagma buldozeriştilor a dat judeţului un important om politic, pe preşedintele PSD Timiş, Titu Bojin, actualul director al Apelor Banat. Mi-ar plăcea să cred că gestul reprezentantului guvernului în Timiş a fost şi un compliment făcut colegului său de executiv în deconcentratele regiunii. Frumos din partea dumneavoastră, domnule prefect! Premiu: un pachet de napolitane cu cremă de cacao.

4. Secţiunea feroviară: „Fiecare medic poartă în raniţă bastonul de mecanic de locomotivă”

Acest premiu aproape special i se atribuie medicului liberal Horia Cristian, cel care şi-a luat în serios rolul de deputat de Timiş pentru a cere în Parlamentul României resurse bugetare pentru nişte proiecte de mare anvergură pe care le-a auzit şi dânsul de pe la alţi înaintaşi ai lui, proiecte rostite o dată la deceniu, să nu se uite de ele, mai ales în ideea atragerii unor fonduri europene. Totul este îmbrăcat sub denumirea de Plan integrat de transport urban, care cuprinde un pasaj suprateran la Gara de Nord din Timişoara, un tren urban care să se lege tramvaiele de liniile de tren, dacă tot au acelaşi ecartament. Plus o centură ocolitoare, tot feroviară. Cu siguranţă că amendamentul liberalului la bugetul de stat pe 2011 a fost respins, dar abnegaţia dumnealui merită recompensată peste 50 de ani, când se va finaliza lucrarea. Măcar un vagon să fie denumit „Linia 1 metropolitană, Vagonul «Horia Cristian»”. Premiu: un disc-compact cu manele şi cântece de voie bună.

5. Secţiunea Albă ca Zăpada: „Un veac de incertitudine”

Au trecut aproape zece ani de când deputatul de Sânnicolau Mare, Alin Popoviciu (PDL, atunci PD), şi directorul adjunct RATT, Ionuţ Nasleu (PNL, atunci PRM), s-au tot întrebat, precum mama vitregă a Albei ca Zăpada, care este cel mai frumos june politician de pe Bega. Cel mai frumos dintre cei doi, evident, că aşa îl mai avem şi pe Sorin Grindeanu. Disputa a plecat de la un eveniment monden şi s-a extins de la frumuseţe la bogăţie, deşteptăciune şi alte învârtoşeli. Pe această cale vreau să pun capăt acestei chinuitoare întrebări, printr-un premiu extraordinar. Deşi nu-mi stă în obişnuinţă să stabilesc astfel de lucruri muiereşti, îi declar, totuşi, pe amândoi unul mai frumos decât altul şi ălalalt mai frumos decât ălalalt. Oameni buni, aceşti politicieni odată tineri au nevoie de această recunoaştere, amândoi umblând în anturajul unor femei care bat, care mai de care, la porţile consacrării mondene şi nu numai. Dl. Popoviciu îi face umbră Elenei Udrea, iar dl. Nasleu a luat sub aripă o bombă sexi, domnişoara Boancă, o ştiţi. Asta înseamnă că oamenii ăştia au şi bani. Deci nu le mai dau premiu.

* premiile sunt în limita stocului disponibil