„In Romania, pana acum, coruptia a fost tolerata”

Gianluca Testa este un investitor italian, cu afaceri în domeniul producţiei de electronice. Aflat de mulţi ani în România, Testa a înţeles foarte bine cum merg lucrurile aici. El spune că, în momentul de faţă, nu poate fi vorba de o ieşire din criză a României, pentru că lipseşte aproape cu desăvârşire infrastructura. Totuşi, omul de afaceri susţine că, în prezent, din punct de vedere al crizei financiare, România stă mai bine decât Italia.

Domnule Testa, cum vă merg afacerile în România?
Lucrurile stau destul de bine. Activitatea noastră se bazează de două lucruri majore: unul este piaţa de desfacerere, şi norocul nostru este că produsul nostru face parte dintre acelea care încă au o astfel de piaţă. Cel de-al doilea este forţa de muncă disponibilă pentru a produce, şi avem noroc şi aici, culmea, chiar datorită crizei financiare. Nu mai există situaţia din 2006 – 2008, când era o criză a forţei de muncă. Acum, foarte multe persoane plecate în străinătate s-au întors în ţară, pentru că şi-au pierdut locurile de muncă din Franţa, Germania, Italia sau Spania. În aceste condiţii, firmele care se bazează pe producţie au cu cine să muncească.

Cum aţi resimţit criza financiară? Puteţi face o comparaţie între România şi Italia?
Din punctul meu de vedere, în momentul de faţă, Italia stă mult mai rău decât România. Nivelul de trai, modul de viaţă cotidian al oamenilor de acolo era mai costisitor înainte de criză, iar acum necazurile financiare provocate de falimente, închiderea fabricilor şi numărul mare de şomeri creează probleme, chiar o situaţie periculoasă. Din păcare, guvernul italian actual nu acţionează ca şi când ar căuta soluţii pentru aceste probleme, se pare că are alte interese decât să ridice nivelul economic al ţării. Bineînţeles că am resimţit criza, mai ales pe piaţa de desfacere. A ajuns extrem de complicat să plasezi o comandă! Foarte multe firme care, înainte de criză, se adresau numai unei anumite nişe în acest sector, achiziţionau numai anumite branduri, au ajuns să nu neglijeze deloc comenzile reduse, aşa că s-a ajuns la o concurenţă exterm de puternică. Din păcate, în astfel de situaţii au loc şi evenimente neplăcute, provocate de lipsa de cash flow, a rulajului de bani, cu sistemul bancar total închis care nu a ajutat deloc mediul de afaceri şi care acum încearcă să-şi recupereze datoriile provocate de bulele speculative din anii precedenţi. Din câte ştiu, nu au prea curând planuri de a acorda credite, decât cu nişte condiţii de cele mai multe ori imposibile. S-a creat un lanţ al slăbiciunilor şi asta îţi dă serios de gândit dacă să mai continui cu afacerile în această situaţie. Foarte multe firme au închis şi chiar au dat faliment. Noi am fost un caz destul de norocos, pentru că nu am fost nevoiţi să facem concedieri. Ne-am aşezat pe o nişă care, chiar dacă a fost afectată în general de criză, nu a avut aşa de mult de suferit. Am avut grijă în anii precedenţi să eficientizăm costurile şi să le reducem acolo unde a fost cazul, aşa că ne-am permis să menţinem activitatea în momentul în care criza a izbucnit. Nu a mai fost o surpriză şi ne-a găsit cu conturile în ordine, am ştiut care ne erau punctele slabe. Nu am fost nevoiţi să reducem din personal sau să educem salariile. Ne aflăm pe linia de plutire.

Care este pulsul mediului de afaceri italian în zona de vest a României?
Mediul italian de afaceri din această zonă s-a redus foarte mult în ultimii ani, mai ales că era bazat în principal pe textile şi încălţăminte. Era orientat spre producerea pentru terţe fabrici, nu neapărat pentru o marcă, şi au ajuns în situaţia de a nu mai face faţă cheltuielilor de întreţinere. Mai ales după 2004, când leul s-a apreciat foarte mult în comparaţie cu euro, iar asta le-a creat investitorilor un disconfort financiar destul de puternic, de peste 20%, şi au ajuns să lichideze afacerile. Restul firmelor care au rămas activează în zona construcţiilor şi deocamdată e ceva haos în acest domeniu, aşa că au redus foarte mult activitatea. Cele mai mari încă mai rezistă.

Care este relaţia pe care o aveţi cu autorităţile?
Este una pozitivă. Problemele apar atunci când au loc controale, inspecţii la firme, mai ales în situaţia actuală, când s-au redus salariile la bugetari, iar oamenii, într-o manieră sau alta, încearcă să recupereze din pierderi.

Vorbiţi de mită? De funcţionari corupţi care cer bani atunci când vin în control?
Eu nu pot să cred că lumea nu ştie că, dintotdeauna, lucrurile în România s-au petrecut într-un anumit fel… despre vamă, despre poliţie… Generalizând, lucrurile sunt aşa dintotdeauna, nu-mi amintesc să fie altfel. E o problemă tipică, dar nu numai a României. Să fie clar, e peste tot în Europa, când mergem în Asia, în China, lucrurile astea la fel se întâmplă. Diferenţa este că în România până acum situaţia a fost tolerată, aşa că a devenit probabil mai dificil să fie eliminată din sistem. Noi, italienii, cunoaştem foarte bine problema asta, am trăit-o şi am sperat mereu să scăpăm de ea. Nu poţi să fi de acord cu o astfel de mentalitate. În 1992, când am avut apogeul luptei împotriva corupţiei, noi am sperat să fie momentul unei schimbări radicale şi, cum vedeţi, lucrurile s-au îndreptat. Nu e doar o problemă a României, este una generală, numai că aici, aşa cum văd eu lucrurile, oamenii s-au obişnuit cu asta, că nu iau în considerare alte posibilităţi. Un om care trebuie să meargă la un ghişeu se gândeşte de la bun început că, dacă nu are o mică atenţie pentru cel care lucrează la ghişeu, nu rezolvă problema.

Credeţi că România de apropie de ieşirea din criză?
Categoric nu! Nu cred asta, pentru că se află într-o lipsă aproape totală a infrastructurii şi nu s-a lucrat deloc în ultimii 15 ani, de fapt deloc după Revoluţie, la întărirea procesului productiv al României. Să se întărească structura economică a producţiei. S-a bazat pe partea speculativă care a adus ţara unde a adus-o. Toată lumea a devenit întreprinzător, a cumpărat şi vândut pământ, a cumpărat şi vândut clădiri, a făcut mall-uri, tot ce se bazează pe ideea de consum, dar nu s-a produs nimic. Partea de producţie nu a fost ajutată nici cu legislaţie, nici fiscal, să poată aduce cu adevărat venit la bugetul statului. Nu firmele cu mulţi angajaţi, multinaţionalele, care au plecat şi au creat o gaură imensă în buget, eu vorbesc de firmele mici şi mijlocii. În România, din păcate, nu există niciun fel de sprijn real pentru dezvoltarea acestora. Firmele, cu cât sunt mai mici, cu atât se află mai mult la cheremul celor care le controlează. Aşa ajung în situaţia de a fenta legile, pentru că partea fiscală e greoaie şi nu le permite să supravieţuiască. Aşa că e foarte dificilă o revenire economică în 2011.