Amintiri din Epoca de Aur (III): Macelarii iubitori de aur

Bucur… Bebe Bucur! Până acum 20 de ani, acest nume provoca teamă oricărui timişorean care deţinea un gram de aur sau încerca să facă afaceri pe spatele statulului ceauşist. În câteva episoade vom detalia întâmplări din Epoca de Aur. Fostul miliţian povesteşte, astăzi, cum se făceau bani cu nemiluita la măcelării şi ce comoară se ascundea în podul unui blănar.

Ascensiunea în sistem a lui Bebe Bucur a continuat. El avea să devină spaima timişorenilor şi a străinilor care veneau în Timişoara şi se ocupau cu afaceri ilicite. „În perioada ceauşistă erau foarte multe meserii care produceau o grămadă de bani iliciţi. Mă refer aici la măcelari, ospătari, doctori, vameşi sau benzinari, iar exemplele pot continua”, îşi aminteşte Bebe Bucur. În perioaada 1986 – 1989, frigul şi disperarea erau la ordinea zilei, iar alimentele de bază se dădeau pe bază de cartelă. În magazinele alimentare, singurele produse vizibile pe rafturi erau conservele de peşte şi creveţii, iar pâinea devenise un lux pentru mulţi români. Timişoara era un caz aparte în România, iar Comtimul a devenit salvarea multor timişoreni. Sunt de notorietate furturile din cadrul complexului în care se prepara carnea de porc.

Cum se făceau banii la măcelării

„Odată cu înfometarea oamenilor, unele meserii, precum cea de măcelar, au început să capete importanţă. Am avut un prieten, Mihai Rânjeu, măcelar-şef într-un magazin de pe strada Paris, pe care l-am căutat într-o zi, cred că în 1987. Negăsindu-l în magazin, am intrat în camera de tranşare. Acolo am avut o surpriză, pentru că omul era în timpul unei acţiuni de «tranşare» a cărnii. În aceeaşi încăpere am sesizat şi o maşină de măcinat carne. După o discuţie mai lungă cu Rânjeu, am înţeles că prin acea maşină se trecea toată carnea de calitate slabă, plus 10% carne bună, pentru culoare. Astfel erau păcăliţi cumpărătorii de bună credinţă, care achitau pentru un kilogram de astfel de preparat 36 de lei, deşi valoarea reală era de doar 9 lei. Banii obţinuţi din comerţul ilicit cu carne erau investiţi în aur. La vremea respectivă, toate măcelăriile din Timişoara foloseau aceleaşi procedee”, ne spune Bebe Bucur. După ce s-a constatat că măcelarii din Timişoara trăiesc într-un veritabil paradis, Bucur a organizat o acţiune prin care au fost controlate simultan toate magazinele de acest tip din oraş. Acţiunea s-a soldat cu 11 arestări, cu posibilitatea de a scoate un dosar cu delapidări. „Am fost ferm convins că a doua zi după acţiunea respectivă voi primi «indicaţii» să opresc dosarul, aşa că am făcut 11 dosare mici pentru fiecare gestionar. A doua zi s-a întâmplat exact aşa cum preconizasem. În urma cercetărilor făcute la domiciliul măcelarilor s-a găsit o cantitate impresionată de aur şi valută, de neconceput pentru acele vremuri. Bineînţeles, bieţii măcelari au suportat consecinţele legii în vigoare, fiind închişi cu toţii”, povesteşte Bebe Bucur finalul uneia dintre acţiunile care l-au făcut celebru.

Un pont, în schimbul unei beri

Şi pe vremea când ţara era condusă de Nicolae Ceauşescu, anumite categorii sociale căutau să surprindă prin achiziţii vestimentare de ultimă oră. Astfel, blănarii au devenit foarte căutaţi pe piaţa neagră din perioada anilor 1986-1989. „Era în Timişoara un cetăţean român de etnie maghiară, care se numea Bela şi era şeful unui depozit de prelucrare a pieilor şi blănurilor de animale. Acesta era unul dintre oamenii care aveau extrem de mulţi bani, în ciuda sărăciei în care se scăldau cei mai mulţi români”, îşi aminteşte Bebe Bucur. În calitate de miliţian, acesta intra în contact cu tot felul de indivizi, care îi ofereau informaţii preţioase despre unele personaje locale care se ocupau cu afaceri interzise. Unul dintre aceste personaje, un bărbat de etnie rromă, îi dădea în vileag pe cei care încercau să fraudeze statul român fără să-şi dea seama. La rândul lui, acesta era traficant de ceasuri sau valută, dar nesemnificativ în comparaţie cu alţii. Din acest motiv, omul nu a fost băgat în aceeaşi oală cu cei care învârteau afaceri de milioane de lei, fiind folosit, în schimbul câtorva beri sau păhărele de tărie, ca informator despre „colegii” cu un succes material mult mai mare. La un moment dat, el i-a spus lui Bebe Bucur că la un depozit de recuperare de piei şi blănuri lucrează un individ care cumpără foarte mult aur.

Comoara din podul casei

„L-am trimis pe unul dintre colegii mei de pe Economic acasă la cel despre care am primit informaţii, pentru a-l aduce pe blănar la sediul miliţiei. Bela nu a recunoscut de la bun început acuzele pe care i le-am adus. În aceste condiţii, am fost nevoit să fac o percheziţie la domiciliul lui. Oameni buni, în 15 ani lucraţi la Miliţie, nu am crezut că în casa unui om pot găsi atât de multe lucruri de valoare. Într-un pod de 250 de metri pătraţi erau blănuri argăsite, a căror valoare estimată în acele vremuri se ridica la incredibila sumă de şase milioane de lei. În acelaşi loc am găsit 12 kilograme de aur, 14.500 de dolari, 15.000 de forinţi şi 4,5 milioane de lei”, spune, mirat şi acum, fostul miliţian. În 1987 a fost finalizată anchetarea tuturor celor care gestionau magazinele de piei şi blănuri din Timişoara. Bucur Fostul miliţian îşi aminteşte că rechizitoriul a consemnat un prejudiciu incredibil, care se ridica la peste 20 de milioane de lei, echivalentul a 30 de maşini Dacia noi. În materialul viitor vom afla adevărata poveste care stă în spatele ascensiunii echipei de fotbal Progresul Timişoara de la sfârşitul anilor ’80.