De ce „Iedi” şi nu „nea Iemi”?

Dusan Uhrin şi-a anunţat plecarea de la Poli după mai bine de jumătate de an de activitate eclipsată de prestaţiile TV ale patronului său Marian Iancu. Chiar aşa. De multe ori, în returul campionatului aveam senzaţia că nu avem antrenor, ci numai un patron vocal. El îndulcea arbitrajele, el taxa pe Mariusică cel ce ştia că vom fi retrogradaţi, iar Dusan antrena în surdină, ca şi cum ar fi ştiut că antrenează degeaba. Nu ştia, tocmai de aceea îndrăznesc să afirm că, în conjunctura din ediţia trecută de campionat, opt antrenori din zece ar fi luat titlul cu Poi Timişoara. Unul dintre cei doi pierzători este Duşan Uhrin Jr. Al doilea nu ştiu cine putea fi. Florin Marin, Ion Marin, Andreea Marin, habar n-am, dar aş băga mâna în foc că şi Vali Velcea se plia perfect pe profilul loserului într-un campionat în care doar Oţelul şi nişte oficiali FRF şi-au dorit mai mult victoria. Chiar şi fără vreun trofeu în două mandate la Poli, Uhrin Jr. ar fi avut viaţă lungă la Timişoara tocmai prin temperamentul său teuton, cu disciplina profesională şi bunul simţ care l-au ţinut departe de scandalurile din fotbalul românesc. Era o garanţie că nu pică vestiarul, că toate spumele făcute la gură de patroni pe posturile TV nu vor influenţa psihicul jucătorilor. Cehul nu mergea în cluburi să bea cu jucătorii, cum bănuiesc că mai făcea Cosmin Contra, comportament care în mod evident şubrezea vestiarul, în ciuda faptului că „Guriţă” tocmai pentru asta era preferat de administraţie şi public, pentru autoritatea sa şi pentru o mai simţită identitate timişoreano-bănăţeană pe banca tehnică alb-violetă.

Pentru această din urmă calitate aş fi preferat un Cosmin Contra antrenor la Poli. Mai ales pentru ambiţia sa de a dovedi ceva cu o echipă de tineri numai bună de şlefuit pentru generaţia europeană peste trei-patru ani. N-a fost să fie. Directorul sportiv Daniel Stanciu a propus, iar Marian Iancu a şi negociat, varianta ca Edi Iordănescu să preia postul de antrenor principal la Poli. Nu vreau să-mi fac păcate. Poate că Edi Iordănescu este un viitor mare antrenor. Dincolo de escapadele sale de Bamboo, pe ecran pare un tip cerebral şi mai instruit ca taică-său, cel puţin la capitolul gramatică. Dar de ce nu poate măcar acum Marian Iancu, dacă tot am ajuns până la gât în căldarea cu rahat, să profite de acest moment zero şi să crească o echipă 100% timişoreană, cu sânge proaspăt din propria pepinieră şi cu un antrenor local care ştie să-şi apropie jucătorii, dar şi publicul? De Aurel Şunda, Alin Artimon, Remus Steop s-a auzit la sediul BkP? Poate că n-or fi antrenori de Champions League, dar cu siguranţă sunt tehnicieni cu doctoratul luat în ligile inferioare, acolo unde numele Iordănescu, fie şi numai Edi, nu este o garanţie pentru o promovare rapidă. Plus că trecutul stelist al antrenorului secund Eduard Iordănescu poate da apă la moară celor care observă trist că ne-am transformat de câţiva ani în furnizor de jucători, valoroşi sau nu, pentru echipa lui Gigi Becali. Iar dacă promovăm la anul cu tânărul „Iedi”, poate prin 2014, când vom avea drept de participare în cupele europene, să jucăm în Champions League cu „nea Iemi” Ienei pe bancă. Totul e să fie şi Marian Iancu de acord, că autorităţile locale nu contează.