O iubire candva imposibila: Gheorghe Ciuhandu – Elena Udrea

Şi abia plecă Lenuţa… ce mai freamăt, ce mai zbucium. Vizita ministresei Elena Udrea în Timişoara şi judeţul Timiş s-a lăsat cu un morman de promisiuni. Unele mai fezabile, altele mai puţin. De exemplu, am aflat că se va construi un imens aqua-parc la Sânnicolau Mare, după modelul celor din Ungaria. Nu-i niciun lucru rău aici, dar proiectul din orăşelul unde Traian Băsescu îşi anunţa candidatura la ultimele alegeri prezidenţiale nu prea e proiect, ci o schiţă. Nu se cunosc sume, suprafaţă etc. Se ştie însă că acolo e un primar PD-L, unul din liderii filialei. Un proiect asemănător, mult mai bine schiţat, amplasat la Dudeştii Noi, în apropierea Timişoarei, nu a primit aviz ministerial. Normal, doar e primar PNL acolo. În fine, ar fi bine să se facă, indiferent unde.

În altă ordine de idei, nu se poate trece cu vederea peste relaţiile mai mult decât cordiale dintre două firi total diferite: rigidul primar Gheorghe Ciuhandu şi exuberanta blondă de la Dezvoltare şi Turism. O relaţie care, altădată, părea de-a dreptul imposibilă. S-au semnat tot felul de contracte, s-au făcut din nou promisiuni pentru alte finanţări, cum ar fi un bazin olimpic. Başca primarul i-a mai dat ministresei o tolbă de proiecte de analizat la Bucureşti. Ce mai, a fost impresionant! La urma urmei, un lucru normal într-un stat civilizat, ca un primar al unui oraş foarte mare şi important să aibă relaţii normale cu membri ai guvernului. Dar România este departe de-a fi un stat civilizat, iar ultimele alegeri parţiale din două colegii de deputat au demonstrat acest lucru. De asemenea, e clar faptul că actualul guvern, iar Elena Udrea este un port-stindard al acestui mod de lucru discreţionar, uzează de bani de la buget într-o manieră absolut clientelară. Nu e un secret pentru nimeni că se fac investiţii doar în oraşele conduse de primari PD-L şi cu firme credincioase acestui partid.

Ei, şi acum vine problema! PD-L Timiş, cât o fi de filială motor, aşa cum a catalogat Udrea organizaţia condusă de Constantin Ostaficiuc, nu prea are candidat la Primăria Timişoara pentru alegerile de anul viitor. Şi nici nu prea se arată vreunul la orizont. Ca atare, o soluţie ar fi sprijinirea candidaturii lui Gheorghe Ciuhandu. Care, la rândul lui, nu prea are partid, ştampila PNŢCD fiind la gruparea adversă lui Ciuhandu. De unde şi o tatonare demarată cu mai mult timp în urmă. Un lucru care confirmă apropierea este faptul că de ceva timp, PD-L, şi în special consilierii locali ai acestui partid, nu-l mai atacă pe primar. Mai mult, votează cu frenezie orice proiect propus de Ciuhandu. Şi asta după o perioadă în care PD-L reprezenta cea mai critică voce la adresa edilului şef. Ca să nu mai vorbim că nici „braţul armat” al PD-L Timiş, l-am numit aici pe prefectul Mircea Băcală, nu mai are nicio treabă cu primăria. După ce, la începutul mandatului, îşi făcuse un mod de viaţă din a găsi nod în papură la orice demers al primăriei. Nici chiar zbuciumatul deputat Alin Popoviciu nu mai spune pâs despre activitatea instituţiei de pe CD Loga. De partea cealaltă, aceeaşi poveste. Critic fervent al actualei guvernări cu ceva timp în urmă, Gheorghe Ciuhandu nu mai scoate o vorbă împotriva guvernului. Poate e mulţumit de activitatea sa. Poate a ajuns într-o stare de admiraţie vizavi de Cabinetul Emil Boc. Şi mai ales faţă de ceea ce se întâmplă la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Acolo unde o blondă ministresă, dar şi banii pe care-i gestionează par a fi momeala perfectă pentru a-l apropia pe Ciuhandu de PD-L. Un singur lucru îi răpeşte lui Ciuhandu această combinaţie: scuza că Bucureştiul e vinovat pentru toate neîmplinirile sale.