Cauzele celui mai mare faliment din vestul Romaniei: ATON Transilvania

Cel mai mare grup de firme din agricultură din vestul României, ATON Transilvania, a ajuns în pragul falimentului. Având datorii de mai multe milioane de euro, concernul a ajuns în stare de insolvenţă la solicitarea mai multor creditori, printre care primăria din comuna Sînandrei.

Cine n-a auzit în acest colţ de ţară de moara din Carani? Cine n-a auzit de „doctorul Mann”, fostul boss al acestei mori? Cine n-a auzit de imensa afacere din agricultură dezvoltată în jurul Timişoarei de grupul de firme Aton Transilvania? Toate sunt acum de domeniul trecutului, concernul fiind în pragul falimentului. Dar cum s-a ajuns în această situaţie? Investiţia în agricultură a demarat aici la începutul anilor ‘90. Bazele afacerii au fost puse de Nikolaus Mann, un bănăţean plecat înainte de 1989 în Germania şi întors după Revoluţie. Împreună cu familia Heyl din Germania, Mann a controlat un grup de firme alcătuit din Agrocereal, Vital&Heyl, Heyl Grain, Cer-Oil, toate cu sediul la Sînandrei. La acea vreme se cultivau peste 27.000 de hectare de teren în judeţele Timiş şi Arad, valoarea utilajelor fiind evaluată la 25 de milioane de mărci germane. În 2006, concernul german ATON GmbH, al cărui acţionar principal este Mario Helmig Lutz, intră cu o investiţie puternică în grupul de firme controlat de Mann, formându-se astfel concernul ATON Transilvania. Afacerea se diversifică, înfiinţându-se şapte centre de profit: materiale de construcţii; construcţii de infrastructură; confecţii metalice; curent electric; terenuri arabile; Real estate; agricultură; transport.

Suprafaţa agricolă lucrată ajunge la 40.000 de hectare, iar numărul angajaţilor, la 2.500. În 2007 se semnează un contract cu Primăria Sînandrei, pentru execuţia lucrărilor de apă-canal în cele trei localităţi ale comunei. Investiţia era de 11,5 milioane de euro, Aton urmând să gestioneze pe o perioadă de 49 de ani serviciile de apă-canal. În acelaşi an încep şi lucrările la Parcul Industrial Aton I. Tot în 2007 apar însă şi disensiunile dintre Mann şi acţionarii germani. Nemţii îi reproşează lui Mann faptul că a înfiinţat o nouă firmă, Euromobile, care ar avea un parteneriat cu ATON, păgubos pentru grup. Mann, în schimb, afirmă că tocmai acest parteneriat a ajutat ATON să continue proiectele. „Germanii au vrut să continuăm proiectele, fără să mai finanţeze ATON Transilvania. Ei spuneau că o soluţie a ieşirii din criză ar fi outsourcing-ul în domeniul construcţiilor, motivul fiind numărul mare de utilaje achiziţionate, precum şi numărul mare de angajaţi, circa 1.000 în acest sector. Nu se ţine seama că acest sector a fost gândit să construiască, într-o primă fază, propriile obiective. În acel moment, ATON Transilvania avea deja probleme cu plata furnizorilor. Datorită parteneriatului cu firma Euromobile, Grupul Aton a reuşit să-şi continue proiectele începute”, comentează Mann.

De altfel, în 2007, Mann şi-a cesionat acţiunile de la ATON. Între cele două grupări, ATON şi Euromobile, a început un război extrem de dur în care au fost angrenate mai multe instituţii ale statului, dar şi oameni politici potenţi din zonă. De menţionat că, dacă în perioada 2004-2008 Mann a fost considerat un apropiat al PSD, în mod special al ministrului Agriculturii de la acea dată, Ilie Sârbu, ulterior a fost considerat un apropiat al PD-L. El a fost văzut deseori alături de liderii locali ai PD-L, mai ales lângă preşedintele filialei şi al CJ Timiş, Constantin Ostaficiuc, şi Dan Popa, secretar general al PD-L Timiş. În 2009, germanii de la ATON au făcut plângere penală împotriva lui Mann, pe care îl acuză că ar fi delapidat grupul lor de firme cu ajutorul Euromobile. Dosarul ajunge chiar şi la DIICOT. În afacere intervin şi demnitari germani care fac lobby pentru ATON. Este şi momentul în care foştii „prieteni” politici ai lui Mann îi întorc acestuia spatele. Pe de altă parte, „Doctorul” afirmă că ATON ar fi dator la Euromobile cu 18,5 milioane de euro. El susţine că împotriva sa a fost demarată o mare campanie, inclusiv în presă, al cărei ţel era să se arate că ATON este un „investitor german strategic”, care ar fi fost fraudat în România. „De fapt, se încerca să nu mai fie achitată datoria la Euromobile, cel mai important creditor al ATON”, afirmă Mann.
El mai spune că, din cauza banilor neprimiţi, a demarat procedura de insolvenţă voluntară a firmei sale. Euromobile devenise o firmă extrem de importantă, cu investiţii mari în utilaje. La acel moment lucra pe Autostrada Arad-Timişoara şi dezvolta un parc industrial în Sînandrei. De altfel, singurul la care nu s-au întrerupt lucrările în anul de criză 2009. În acest moment, Mann face potecă pe la parchet, iar de afacerea lui s-a ales praful. El se plânge că a ajuns în această situaţie după ce procurorii, la comandă politică, i-au blocat conturile. La un moment dat, la Euromobile lucrau aproape 1.500 de angajaţi din Timişoara şi comunele limitrofe. Alături de cei 2.500 de la ATON, făceau din Sânandrei cea mai atractivă comună din Timiş.

Pe de altă parte, ATON Transilvania o ia încet, dar sigur spre faliment. Asta, şi din cauza managerilor care au condus grupul de firme, printre care şi un profesor de istorie, Paul Milata. De la începutul lunii august, administrator este fostul şef al IPJ Timiş, Dorel Andraş. De asemenea, au început să curgă şi aici problemele penale. Firma este acuzată de modul în care ar fi gestionat şapte milioane de lei, dintr-un proiect european de 30 de milioane de euro, în vederea construirii unor spaţii de depozitare a cerealelor. În firmă mai lucrează în jur de 120 de oameni, numărul fiind neclar din cauza înregistrărilor inconstante la ITM. Suprafaţa arabilă cultivată a ajuns la 10.000 de hectare, din 40.000 în urmă cu trei ani. O parte din arendă nu este plătită de doi ani. Mulţi producători agricoli nu şi-au putut încasa subvenţiile din cauza încurcăturilor produse de angajaţii grupului de firme. Un control al Finanţelor a descoperit mari obligaţii financiare neachitate la bugetul de stat. Colac peste pupăză, Primăria Sînandrei a solicitat oficial insolvenţa ATON Transilvania, pentru o datorie de 12,1 milioane de lei, adică aproape trei milioane de euro. De dată foarte recentă nemţii au încercat să transfere grupul de firme pe o firmă din Cipru. Statul român, prin Direcţia de Finanţe Timiş, s-a opus însă efectuării acestui transfer, problema urmând să fie disputată în Justiţie.