De-a rasu-plansu’: UNPR, salvarea Romaniei

„Noi şi Traian Băsescu am salvat România!”, au proclamat rituos liderii UNPR din Timiş şi de aiurea la întâlnirea pe care au avut-o zilele trecute la Timişoara. Şi dacă domnii de la UNPR au spus acest lucru, e clar că nu poţi să-i contrazici. Nu înţeleg însă cum de ei singuri au salvat România, fără PD-L şi UDMR. Şi aici poate că e vorba de vocaţia trădării. Fiindcă nu e puţin lucru să te laşi catalogat drept trădător, numai pentru că tu salvezi România. Şi se vede de la o poştă că oamenii au făcut reale sacrificii ca să ajungă în postura de mari salvatori. Gândiţi-vă numai la Gabriel Oprea, generalul peste bocanci şi izmene, care a fost nevoit să plece din călduţă slujbă de „şef al mafiei personale a lui Adrian Năstase”, ca să se sacrifice pentru ţară şi popor. Dar parlamentarii UNPR care au plecat din Raiul opoziţiei, ca să ajungă în Iadul puterii? Unde pui că unii au mers şi mai departe cu sacrificiul, punându-şi oameni la conducerea unor instituţii deconcentrate! Asta da, responsabilitate! Numai săracii UNPR-işti din Timiş nu prea au reuşit până acum să-şi pună specialiştii din dotare la conducerea deconcentratelor! Dar mai au timp şi aici poate da un aport şi DNA-ul în cazul în care mai eliberează nişte funcţii.

Başca, tot ca un sacrificiu, fiecare filială UNPR, dar şi parlamentar, au primit milioane de euro de la guvern, numai şi numai pentru a găsi alţi „salvatori” printre primarii aleşi pe listele altor partide. Şi clar că nu-i uşor pe vremurile astea să gestionezi purcoaie de bani. Şi totul pentru salvarea României. Şi putem da şi exemple cu aceşti salvatori. Deputatul Maria Barna, aleasă cu mult noroc pe lista PSD, a trecut imediat după alegeri la UNPR. Cică din dragoste pentru generalul Oprea. Imediat după aceea s-a băgat să schimbe directori de şcoli şi licee, probabil tot în ideea salvării României. Celălalt deputat UNPR de Timiş, Claudiu Ţaga, după ani de zile în care s-a declarat mare liberal, a trecut la „stânga sinceră”, cum se proclamă cei din UNPR. Imediat afacerile firmei sale cu statul s-au deblocat. Şi ăsta mare sacrificiu, să lucrezi pe comenzi grase de la stat. Un alt caz este al adjunctei de la Inspectoratul Școlar, Maria Ştefan. Cum a plecat de la PSD la UNPR a primit postul amintit mai sus. Iată încă o dovadă de sacrificiu pentru ţărişoara asta. Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Lăsând acum orice glumă la o parte, vai de ţara asta, dacă a ajuns să fie salvată de acest UNPR, poate cea mai sulfuroasă formulă politică din istoria României.