„Eu spun adevarul, timisorenii trebuie sa-l cunoasca”

Grigore Trif, candidatul PRM la Primăria Timișoara, nu se teme de nimic și de nimeni. Cea mai mare dorință a sa e să aibă o confruntare televizată cu Adrian Orza, pe care îl așteaptă la dezbatere chiar și însoțit de „tătucul politic” Gheorghe Ciuhandu. Trif are și o soluție pentru salvarea lui Poli, dar știe și ce-i lipsește Timișoarei pentru a fi orașul „cel mai cel”.

După anunţarea, infirmată ulterior, a retragerii domnului Nodiţi, apare acum problema domnului Robu. În ce măsură schimbă aceasta campania dvs. pentru primărie?

Absolut deloc, eu sunt omul care ia decizii în urma unor fapte concrete, nu pe bază de zvonuri. N-am crezut nici un moment că domnul Nodiţi se retrage, ar afecta preţul la bursă al merelor verzi. Mesajul PD-L e clar: ne vrea vegetarieni, carnea s-a scumpit rău în guvernarea lor. După campanie, Nodiţi ne va îndemna la o cură de lobodă sau urzici. Merele verzi sunt doar pentru campanie. S-a început cu desertul….

În privinţa domnului Robu, să aşteptăm analizele medicale. Cele de campanie chiar începuseră să arate rău. Candidând sub sigla USL, s-ar putea ca domnul rector să fi luat modelul Iliescu 2000. Oricum, se vorbea prin staff-ul lui că trebuie ţinut sub observaţie… Nu mă tem de aceste jocuri, destul de puerile, mă tem, în schimb, de jocurile de culise. Exceptându-i pe Răducanu, Butuza şi bineînţeles subsemnatul, nu pot să ştiu unde bat ceilalţi candidaţi. Ei nu sunt duşmani, nici măcar rivali, sunt doar competitori pe ciolan. Îşi schimbă partidele, listele, amestecă dreapta cu stânga, totul în dorinţa evitării schimbării de fapt a lucrurilor.

Aţi urmărit listele lor de consilieri. Aceiaşi oameni care au dus Timişoara in pragul ruinei vorbesc de noi proiecte pentru oraş. Mai apar schimbări, e drept. La USL listele au fost substanţial ,,îmbunătăţite’’ la sugestia unui nou lider: Ciobanu Gheorghe. Acesta l-a devansat mult pe celălalt celebru Gheorghe… Chivorchian, in sensul că a început mai repede campania de transferări. Sunt câţiva care au schimbat tricoul portocaliu cu cel roşu. Nu contează culoarea, ci numărul, nu de pe tricou, ci de pe listă.

Dar de sutele de sutele de mii de euro aruncaţi pe studii de fezabilitate pentru proiecte ce nu s-au realizat niciodată nu scot un cuvânt. Unul propune aer curat, altul – spaţii verzi, altul – sală polivalentă de 15.000 locuri, poduri peste Bega etc. Niciunul nu spune că gradul de îndatorare al oraşului este de 23%, foarte apropiat de limita legală de 30%. Nu se vorbeşte de jefuirea patrimoniului societăţilor primăriei (Retim, Colterm, Horticola etc.). În curând va trebui să rambursăm creditele luate. De unde? Dacă mergem tot aşa, în doi ani nu mai avem bani să ridicăm gunoiul din oraş, chiar la preţurile actuale, care conţin, cred, şi şamponarea lui.

Spuneţi de jocuri de culise, dar nimic despre Orza, vorbim cumva de funie în casa spânzuratului?

Absolut deloc. De fapt aţi anticipat continuarea. Orza şi Ostaficiuc sunt cei mai periculoşi candidaţi. Ei ar reprezenta continuitatea. Glumind puţin, cu ei doi câştigători aş putea spune că scorul alegerilor din 10 iunie în Timiş va fi 0-0. Doamne fereşte! Deoarece mă priveşte în mod special domnul Orza, am să mă ocup mai ales de această personalitate. Nu este uşor să te baţi cu un om care fuge. Orza nu vine la confruntări televizate. Peste tot e dus de mânuţă de „tatăl politic” Ciuhandu. Fac pariu dacă Orza câştigă în biroul primarului vor fi doua fotolii. Dacă nu are această inspiraţie, în momentele când va fi şi Ciuhandu acolo, el va sta în picioare.

Îmi doresc atât de mult o confruntare directă cu domnul Orza, încât accept să vină împreună cu Ciuhandu, doi într-unul, ca la oferta cu preţuri mici. Trebuie să demontez toate minciunile şi scuzele lor. De 16 ani, Ciuhandu pozează în victima Bucureştiului, el n-are bani pentru oraş. Ştiţi câţi bani a cheltuit primăria în ultimul mandat? Peste un miliard de euro. Ce se vede de pe urma lor? Asta vreau să discut cu cei doi. Să apară cu mine pe post şi să demonstreze că eu mint. Nu au curajul. Eu spun adevărul, timişorenii trebuie să-l cunoască.

Repet: oriunde şi oricând vreau să mă confrunt cu marele candidat Orza şi echipa lui. Dacă mă va evita în continuare, îl voi provoca zilnic. Politica struţului nu ţine în Timişoara.

Toată lumea face apel la proiecte. Dumneavoastră ce spuneți?

Ei cred că asta le e scăparea. La fiecare patru ani, brusc le vine mintea la cap si încep să creeze. Tot felul de năzdrăvănii devin brusc mari soluţii pentru Timişoara. Oameni cu morga serioasa dau parcă în mintea copiilor. Proiecte fără cap, fără logică şi mai ales fără surse reale de finanţare sunt expuse cu nonşalanţă electoratului. Lipseşte gândirea sistemică, un fir roşu, o idee călăuzitoare.

Cea mai serioasă abordare am întâlnit-o săptămâna trecută la CRAFT. La întâlnirea cu oamenii de afaceri, din păcate, puţini în raport cu aplaudacii de serviciu. Printre altele, ni s-a cerut să definim oraşul şi un plan serios de durată. Am aflat de la ceilalţi candidaţi că oraşul nostru este „cel mai” în toate domeniile. Ştiinţific, medical, verde, curat, aseptic chiar, ca o farmacie, sau, mă rog, va deveni aşa în funcţie de alegere. Dacă ar putea fi toţi primari poate le-am avea pe toate…

Lăsând gluma amară deoparte, am încercat să definesc oraşul ca unul comercial. Tradiţional şi geografic, avem argumente. Dar ne trebuie o gândire pe termen lung, un ţel primordial. Comerţul aduce prosperitate, atrage un sistem bancar performant, telecomunicaţii, producţie de mărfuri. Aici trebuie să detaliem serios problema. Dacă vom rămâne la stadiul de lohn pentru textile si cabluri, nu avem viitor. Trebuie să ne valorificăm resursele zonei, dar să încetăm a fi furnizori de materii prime. Trebuie să manufacturăm această materie primă, să dăm produse finite. Valoarea adăugată trebuie produsă aici, banii să rămână la noi.

Cea mai importantă resursă este agricultura. Eu nu vreau să mai exportăm grâu, ci covrigi, dacă se poate, sau măcar făină, nu animale vii, ci conserve, nu buşteni, ci mobilă. Doar aşa vom asigura dezvoltarea durabilă a oraşului şi a zonei. În calitate de primar aş acorda toate facilitaţile posibile unei asemenea dezvoltări.

Și am mai venit cu o propunere pentru rezolvarea unei probleme în mare vogă: clubul Poli. Echipa trebuie să fie a oraşului, dar fără bani din buget. Aş vinde întregul complex „Dan Păltinişanu”, pentru crearea unui ansamblu imobiliar modern. Sunt circa 14 ha, la un preţ de 400 euro/mp, absolut real, s-ar încasa circa 56 milioane euro. S-ar putea construi cu aceşti bani un complex sportiv modern, un stadion de 35.000 locuri, stadion de rugby şi toate facilităţile pentru pregătire, începând cu grupele de 11 ani şi până la echipa mare.

Ştiţi câţi părinţi vin la antrenamentele copiilor, câţi prieteni? Acolo ar deveni al doilea centru de shopping după mall. S-ar putea vinde totul, de la hamburgeri, la haine de blană şi insigne. Dacă la un meci vin 30.000 de oameni şi fiecare cheltuie 20 de euro, sunt 600.000 euro. Tot acest complex sportiv ar fi „Poli SA”. Adică societate pe acţiuni! Totul ar fi transparent. Aş risca să păstrez acţiunile pentru primărie, dar ele s-ar vinde repede, pentru că ar fi o societate pe acţiuni patrimonială. 56-60 milioane de euro patrimoniu înseamnă ceva atractiv, nu societăţi non profit gen Iancu, unde se spălau bani.

Se vor găsi mulţi cârcotaşi , dar cred în această soluţie. Aştept orice opinii şi voi răspunde la orice critici fundamentate. Că această idee ar afecta interesele multor rechini imobiliari din zona stadionului știu, dar nu mă interesează. Duc la tăvăleală…