Ultima magarie

În mai toate sondajele de opinie care tratează mulțumirile și dezamăgirile timișoreanului față de administrația Ciuhandu, subiectul modernizării parcurilor apare indiscutabil la capitolul plusuri. Dacă nu luăm în calcul raportul calitate preț și admitem că trebuie să le pice și lor câte ceva dacă vrem să ne facă și nouă vreo bucurie, păi atunci hai să recunoaștem că parcurile din Timișoara arată mai dichisite în ultimii ani, „perla coroanei” urmând să fie oferită festiv publicului chiar de către candidatul Adrian Orza, înainte de alegeri, sub numele de Parcul Copiilor.

Lucru bun, la urma urmelor, măcar să se aleagă cu ceva și alegătorii care nu-și vor vedea opțiunea de vot instalată ca primar. Însă pentru iubitorul de spațiu verde protejat de lege și de bun simț este din ce în ce mai clar că administrația Ciuhandu a înfrumusețat acea suprafață de parcuri care a scăpat nedistrusă prin atribuirea terenurilor spre alte folosințe, infinit mai importante decât plimbatul cu nepoțelul pe alei și rondouri de trandafiri ori menținerea unui raport decent între beton și zona verde.

Un scurt inventar al imobilelor răsărite în zone cu spațiu verde în ultimii 16 ani de administrație locală arată cât de tare a fost frate codrul cu românul primarul Ciuhandu. Așa au apărut Hotelul „Boavista”, benzinăria, dar și alte obiective în parcul de lângă Sala „Olimpia”. Dacă spun ceva de hotelul italienilor din Parcul Poporului, îmi vor zice țărăniștii că aia a fost o afacere derulată sub pulpana lui Dorel Borza, la acea vreme viceprimar în echipa imaculatului Ciuhandu. Scandaluri cu spații verzi tăvălite de utilaje grele au mai fost și când s-a ridicat biserica Maranata și iarăși voi fi combătut cu versiunea că primarul nu avea ce să facă în fața intereselor politice neoprotestante.

Tot pe-o latură a Parcului Poporului a apărut magnificul sediu al Colterm, iar benzinăria de pe Republicii este încă un exemplu că defrișarea la liber în Timișoara nu e o problemă de ultimă oră. Parc a fost și în spatele Casei Tineretului, acolo unde a răsărit frumușeață de bază sportivă privată. Tot acolo, cu mai bine de zece ani în urmă, s-a dat binecuvântarea și pentru ridicarea unei aripi a Universității „Eminescu”, pe amplasament rămânând doar bolovanul fundației și cine mai știe ce gânduri pentru modificarea destinației. Dar parcuri avem destule, părea să zică primăria când autoriza cu voioșie pe spațiul verde o altă benzinărie și vreun restaurant fast-food vizavi de Spitalul Județean.

Și asta nu e tot. Din toamna lui 2010 ne-am trezit în mare consens politic cu atribuirea gratuită pe 49 de ani și autorizarea ridicării de către PSD Timiș a unui nou sediu pe un teren de 1500 mp din vecinătatea „Leagănului Copilului”, tot pe Bd. Republicii, la nr. 12. Ctitorie care va fi ridicată numai după ce social-democrația timișeană va băga vârtos drujba în niște arbori care, în mod normal, ar fi protejați în toate localitățile în care primarul nu conduce cu ajutorul beneficiarului terenului cu pricina. Dacă nu vor rămâne pesediștii fără bani (200.000 euro, cost estimat) după atâtea campanii electorale, 2012 ar trebui să fie anul ridicării mândreței de palat politic în buricul târgului, în apropierea unei zone cu cale ferată despre care nici măcar masterplanul Timișoarei nu ne poate spune cu certitudine cum va arăta în următorii 10-20 de ani.

Peste drum, la câteva zeci de metri de viitorul sediu al PSD Timiș, zace în paragină o fostă grădiniță, care însă poate fi mult mai scumpă decât un teren primit de-a moca de la municipalitate ca totul să fie bine, politic vorbind. Le-aș ura pesediștilor casă de piatră, sediu de granit, birouri de bolțari, nici nu mai are importanță, dar la fel de lesne aș putea să le urez și acvariu de sticlă, că la capitolul măgării în zona urbanismului tot pe-acolo ne-am plasa și cu viitoarea monastire de pe Republicii 12.

P.S. Bănuiesc că atunci când vor avea primar instalat, nici liberalii nu se vor lega ca ocnașii cu lanțuri de copacii din calea buldozerelor pesediste. Cum nu i-am auzit nici să aibă amare regrete după generosul vot oferit în plenul CL Timișoara la atribuirea terenului. Să mai zică cineva că în legislativul municipal n-a existat o bună colaborare în interesul orașului.