Dom’ primar, nu negociati cu teroristii!

Ziceam nu demult c-aș vota cu nesaț acel partid care i-ar trage țeapă lui Ghiță Ciobanu. Evident că mă prosteam. Nu există așa ceva. Lui Ghiță Ciobanu nu-i trage nimeni țeapă, cu atât mai puțin Titu Bojin, salvat și el de-o execuție publică prin succesul oarecum neașteptat la președinția CJT. Dar să revin la ipotetica listă a bucuriilor pe care ar trebui să le facă un partid adevărat pentru a mă avea ca votant împătimit. Citind recent într-un material despre rețeta de afaceri a țiganilor în relația cu primăria ca și chiriaș al „Vișineilor” prin spitalele aparținătoare, brusc mi-am agățat speranțele în proaspătul șef al administrației municipale, liberalul Nicolae Robu.

Ce m-aș ruga eu la domnul primar Robu, care-a promis o luptă crâncenă cu mafia imobiliaro-țigănească, e să se ambiționeze ca un copil căpos și să le tragă clapa baronilor țigănești care, prin ilegalități și presiuni asupra proprietarilor, și-au făcut mari planuri de îmbogățire în afaceri cu primăria. În zona unde locuiesc, sub ochii mei s-a construit unul dintre primele spitale private din Timișoara. Totul a durat un an și jumătate, la un cost de vreo două milioane de euro, plus accesări de fonduri europene. Nu e un spital județean, însă o clinică poți găzdui la cele mai înalte standarde.

Pas cu pas, primăria ar trebui să scoată bugetul public de sub apăsarea contractelor cu țiganii. Ambiția de a ridica an de an câte un spital sau mutarea lor în alte locații până la găsirea unor soluții definitive ar trebui să descurajeze astfel de afaceri, foarte atractive pentru mafia cu coviltir.

În filmele de consum americane cu Bruce Willis ni se tot spune că o mândră și principială administrație nu negociază cu teroriștii. Cu orice preț. Poate că în realitate n-o fi chiar așa, dar fiți dumneavoastră, domnule primar, brucewillisul timișorenilor măcar un an-doi, să vedem ce fac țiganii cu căsoaiele cumpărate dubios, dacă primăria nu le mai cade în plasă. Țin minte cum pe vremea nu mai știu cărui guvern, probabil PSD, o grămadă de instituții publice stăteau cu chirie la frații Cristescu. Zău așa, n-ar fi mare lucru să improvizăm niște spitale pe la Optica, 6 Martie sau Electromotor, dacă tot zice lumea că vă aveți bine cu ei.

Știți foarte bine, domnule primar, că astfel de precedente există de ceva vreme în învățământ. Și că o atitudine mai puțin complice a autorităților a lăsat proprietarii cu buzele umflate și cu o gaură în buzunar pe care nimeni n-ar mai fi fost dispus să o umple mai cu spor precum o instituție publică. Care, firește, nu dă de la ea. Dă de la toți.