Hiena moralista

Poate că Traian Băsescu își merita soarta. Poate că nu. Ceea ce cred însă cu tărie este că nu meritam noi – românii cu ochi, urechi și mai ales creier – una ca asta. Și nu mă refer acum la pierderea unui președinte simpatizat de vreo 15% din populația acestei țări, ci de senzația de sufocare pe care am trăit-o într-o zi de 6 iulie 2012. Cu acuzat și acuzatori de față, de la tribuna parlamentului am aflat că este interzisă citirea în plen a avizului Curții Constituționale, doar pentru că esența acelui aviz nu oferea justificare demersul „Inchiziției””. Incredibil, citirea concluziilor CCR în plenul parlamentului a căzut la vot. Votul USL.

Câteva ore mai târziu, deputatul PNL Dolj Mihai Voicu o trântea cu zeflemea pe o televiziune de știri: „Ce, ca parlamentar eu nu pot aprecia ce-a făcut Băsescu ca fiind încălcări grave ale constituției?!”. Da, ca parlamentar și parte interesată, în fond acuzarea, deputatul Voicu poate gândi ce vrea mușchiul lui. Peste 250 de parlamentari pot face același lucru, iar într-o astfel de ecuație logică putea fi suspendat chiar și un reper al democrației, un Corneliu Coposu, dacă Seniorul ar fi ajuns președintele României.

Aș rămâne la procedură și chiar nu mai are importanță că numele celui suspendat este Traian Băsescu. Putea fi vorba de Emil Constantinescu, între 1996 și 2000. Ce, pe vremea aia nu circula banul și favorul politic să se poată pune de un UNPR al trădătorilor din CDR? Ca apoi să se dea de pământ cu guvernarea și cu dom’ profesor în desele crize politice ori mineriade din acea vreme? Nici măcar PDSR de atunci n-a gândit ce-a pus în practică ieri USL! Ce bine ar fi fost să poți schimba atât de ușor un președinte pe vremea lui Ion Iliescu, când zeci de mii de oameni ne scuipam plămânii în mitinguri zilnice! Spun asta doar de dragul exemplului, căci este clar că „nea Nelu” nu putea fi schimbat cu tot sistemul ce-l ținea în spate.

Oricum ai privi lucrurile petrecute în ultimele zile, ceva nu este în regulă. Îi poți reproșa președintelui Traian Băsescu că a transformat regimul semi-prezidențial din România într-unul prezidențial. Că și-a luat pentru aceasta un premier marionetă și președintă de Cameră manechin. Ca majoritate parlamentară însă, puteai lejer modifica Constituția, ocazie cu care USL limpezea atât modalitatea de suspendare a șefului statului, dar mai ales putea reglementa statutul de republică parlamentară, așa cum văd România cei ce s-au săturat de blocajele politice dintre palate și nu încă sunt de acord cu monarhia constituțională.

Nu, strategii Uniunii Social Liberale nu au gândit-o așa. Au preferat să-l acuze pe Traian Băsescu de comportament specific unei unui regim prezidențial, contrar Constituției, dar s-au comportat ca într-o republică parlamentară, ignorând evident aceeași lege fundamentală cu care au cochetat doar de complezență. Sigur, s-ar putea spune de unde atâta supărare, că tot la votul poporului se va ajunge. Iar judecata poporului e cea dreaptă, dacă n-ar fi în vacanță din mai multe puncte de vedere.