Trepte spre cer

Fiindcă treptele Catedralei Mitropolitane par să nu mai cadreze prea mult cu fețele tot mai simandicoase care trec pragul lăcașului de cult, șefii instituției au decis să le schimbe. Probabil că nu mitropolitul Nicolae a luat această hotărâre, dar cineva de prin jur, cu un foarte dezvoltat simț al esteticului, pare să fi fost deranjat de actualele trepte.

Iar cum banii sunt cea mai mică problemă pentru biserică – acolo nu contează criza – treptele catedralei vor costa 100.000 de euro. Nu, nu e nicio greșeală, aceasta este suma la care este cotată lucrarea. O halcă bună de sfidare, alta de bătaie de joc și niscaiva jaf pe deasupra au condus spre această impozantă sumă. Pentru niște amărâte de trepte, care nici măcar din aur nu sunt.

Jumătate din această sumă va veni de la municipalitate, o hotărâre de consiliu locală în acest sens fiind dată anul trecut. Primarul Nicolae Robu chiar s-a bucurat că poate fi atât de util bisericii, putând să îndrepte atâția bani spre niste trepte. Problema care se pune este cât de oportune sunt acele trepte. Chiar trebuiau să se facă acum? Enoriașii care urcă mai des treptele catedralei n-au observat probleme la ele… Nu mai vorbesc de perioada de criză prin care trecem. O criză economică pentru întreaga țară și morală, îndrăznesc să spun, pentru Biserica Ortodoxă.

Dacă toate cultele vin în întâmpinarea nevoilor enoriașilor în general și a sărmanilor în special, Biserica Ortodoxă a rămas încremenită în proiectul ei secular de-a se da bine numai cu mărimile zilei. Mărimi politice cu care, nu de puține ori, capi ai bisericii se înhăitează în scopuri pur materiale. Iar când se mai face un proiect social, apar sifonarii de fonduri, vezi cazul cu Paisie Lugojanul și banii europeni.

50.000 de euro nu sunt bani mulți pentru Primăria Timișoara, sunt chiar un mizilic. Dar nu știu dacă ei trebuiau îndreptați chiar spre o instituție care se lăfăie în bani. (Nu e un secret că Patriarhia Română este una dintre cele mai bogate firme din România.) Dovadă că-și pemite să ridice (și cu bani de la buget, e drept) o monstruozitate arhitectonică denumită Catedrala Neamului.

Dacă mai-marii Mitropoliei au chef să-și schimbe treptele de la catedrală, s-o facă din banii lor. Încă le miroase a sânge din decembrie 1989? Și încă o chestiune. Dl primar Robu vorbește de „încărcătura istorică” a treptelor. Care încărcătura? Dată de niște nesimțiți de popi care au închis ușile catedralei când era mai mare nevoie ca ele să fie deschise? Pentru unii, aceste trepte chiar au fost niște trepte spre cer, din cauza porților inchise. Iar acum unii dintre cei care au închis porțile cer bani să le înlocuiască. Ca alții/altul sunt/este prin parlament. Asta așa, de dragul „încărcăturii istorice”.