Cum m-am intalnit cu istoria

Vineri după-masă am fost avut o întâlnire neașteptată cu istoria. Trecând prin fața sediului PDL Timiș, l-am văzut el, pe omul dedicat schimbării Timișoarei, edilul confundat cu disciplina și onoarea, viceprimarul PSD Traian Stoia în carne, gușă și oase. Ca și transpirația. prin orice fibră a sa, dl Stoia secreta acea mândrie izvorâtă din contemporaneitatea dumnealui cu „Fratele Cristescu”. La rându-mi, și eu deveneam mândru din același motiv. Ba chiar mai mândru, pentru că mă aflam lângă destoinicul edil PSD, plus că în anturajul viceprimarului era chiar „Fratele Cristescu”, Marius Cristescu, istoria pe două picioare, făcând de zor poze cu obiectivul aparatului îndreptat către Parcul Botanic.

Imediat mi-am zis că așa trebuie să arate o adevărată prietenie, dezinteresată, bazată pe principii. Pe de o parte, Traian Stoia a dovedit că nu este politicianul ăla arogant care-și uită colegii de serviciu după ce ajunge sus. Sau care-și înjură foștii șefi pentru anii de zile de umilință în slujba lor, când l-or fi pus să facă ca trenul, mersul pe roabă, dansul piticului și alte jocuri de societate. Pe de altă parte, din punctul lor de vedere, „Frații” au arătat că nutresc o amiciție sinceră cu dl Stoia, fiind evident că, la banii lor, nu se uită la tot amărâtul cu salariu de 4.000 de lei, cât o fi leafa de administrație a viceprimarului PSD.

Prin urmare, faptul că i-am văzut pe domnii Cristescu Marius și Stoia Traian (în poziție ghiocel), vineri, puțin după ora 15, n-ar trebui să fie un subiect de comentariu în presă. Poate că omul a plecat mai repede de la serviciu din motive întemeiate. Numai că, în aceeași zi, viceprimarul Stoia a ieșit în mass-media cu informația că două firme sunt interesate să investească în parcări subterane în diferite locații din Timișoara, printre care și dedesubtul Parcului Botanic. Și că primarul Nicolae Robu s-ar încăpățâna să nu dea OK-ul pentru aceste proiecte pentru care niște austrieci get-beget și o societate româno-austriacă s-ar rupe în figuri să le demareze fără nicio cheltuială din partea municipalității, dincolo de concesiunea ce le-ar fi acordată pe multe zeci de ani.

Vedeți, așa se instalează paranoia! Imediat am făcut legătura între ședința foto a omului de afaceri Marius Cristescu, scoțându-și viceprimarul la plimbare, cu un posibil gând al „Fraților” pentru afacerea parcărilor, dacă nu chiar cu cea a deschiderii de terase în parcurile Timișoarei. Când, de fapt, nu mai au nevoie de parcări, că și-așa au prea multe care stau goale pe Circumvalațiunii și Gheorghe Lazăr. Nu era mai firesc, mai uman, să-mi imaginez că cei doi făceau poze la gagicile din Parcul Botanic sau că se plimbau prin Timișoara nederanjați de ce spun gurile rele, cum că „Frații” ar fi adevărații administratori ai orașului? Ba chiar dorind să arate lucrul ăsta, că șeful vicelui Stoia nu e primarul Robu, cum eronat nu mai crede nimeni în orașul ăsta.