Barbut

Din cauza lipsei diacriticelor din titlu, s-ar putea crede că rândurile de față se referă la principala îndeletnicire a selecționerului Naționalei. Nu, nu la „Piți, lasă-ne!” mă voi referi, ci la noul „diamant” aflat în curtea lui Poli, Cristian Bărbuț. Dacă în urmă cu câteva luni nu era titular nici în Liga a II-a, tânărul de numai 18 ani a explodat pur și simplu, după numai două etape în prima divizie, ajungând pe buzele tuturor.

Fără nicio exagerare, de multă vreme n-am mai văzut atâta bucurie, entuziasm și plăcere de-a juca precum la micuțul (1,66 m) mijlocaș ofensiv al lui Poli. Ce să mai spui de irezistibilele sale curse pe partea dreaptă, desprinse mai mult din rugby (vă amintiți de Lomu?), decât din fotbal. Adversarii direcți de până acum, fie ai lui Dinamo, fie ai CFR-ului din Cluj, după fiecare cursă a lui Bărbuț, arătau groggy, parcă abia scăpați din pumnii lui Mike Tyson.

Are o viteză extraordinară, multă forță pentru vârsta și fizicul lui, tupeu pozitiv în joc, lovește foarte bine mingea cu piciorul drept (totuși destul de deficitar cu stângul, deși e dat ca jucător de ambele picioare) etc. A și fost poreclit drept „noul Torje” și nu cred că este vreo exagerare în această comparație

Ba chiar are o viteză net superioară lui Torje, însă nu are (încă) tehnica acestuia. Pe de altă parte, nici nu bagă capul în pământ, abuzând de driblinguri până să se încurce singur în minge, așa cum mai făcea jucătorul lui Udinese. Una peste alta, Poli deține un jucător cu perspective extraordinare, și numai pentru fotbalul timișorean, ci și pentru Națională. Cu o condiție…

Marea problemă din acest moment pentru Bărbuț este să rămână cu picioarele pe pământ, iar succesul să nu-i ia mințile. Tentațiile extrasportive sunt foarte mari, iar la vârsta lui nu mulți sunt cei care le rezistă. Este de datoria antrenorului Vali Velcea, a familiei, a pedagogilor de la școală (este abia clasa a XII-a), chiar a impresarului să-l protejeze de aceste tentații. În paranteză fie spus, dacă ne referim la impresar, Cristian Opria, acesta a mai avut un fotbalist timișorean cu un potențial extraordinar, Cristian Daminuță, care s-a ratat însă la 20 de ani.

Vorba unui prieten, primul semn la un fotbalist foarte tânăr că nu o ia pe calea cea mai bună este când îi apare primul tatuaj. Să sperăm că, în cazul lui Bărbuț, primul tatuaj se va mai lăsa așteptat. Dacă va da dovadă de seriozitate, jucătorul lui Poli va fi un candidat cert pentru un tricou de titular la Națională, culmea chiar în locul lui Torje, rămas momentan fără echipă. Mutând discuția și în zona mercantilă, Bărbuț poate să ajungă și o mină de aur pentru Poli.