„Zi cu soare, fara soare”

Timișoara fotbalistică revine, după doi ani, în prima ligă. Și revine într-un meci cu Dinamo, tradiționalul dușman al Timișoarei. Începerea noului sezon vine încă pe fondul unor dispute referitoare la „adevărata Poli”.

Dar despre altceva vreau să scriu azi. I-am văzut și i-am cunoscut (da, pe o terasă!), pe cei care au fost pe stadion cu Celtic, au fost la București când Poli a luat singura Cupă și merg pe stadion de peste 40 de ani. Au plâns pentru Poli, au cântat, s-au bucurat. Au fost în deplasări cu Poli și în Divizia A și în B. Știu cum arată și fostul „23 August” și „Republicii” (alo, Herzogheria, ați auzit de acest stadion?), dar și pe cele din Motru, Uricani sau Ștei.

Pe „1 Mai” (actualul „Dan Păltinișanu”),  își ocupau locurile și cu două-trei ore înainte de începerea meciului. Au suferit la retrogradări ca și când le-ar fi murit o rudă apropiată. S-au bucurat la promovări ca și când li s-ar fi născut un copil. Au trecut de prima tinerețe, dar și dacă îi trezești noaptea din somn îți vor povesti, de parcă ar fi acolo, la care poartă a dat regretatul „Bilă” Anghel un gol la vinclu într-un meci cu Jiul prin 78. Știu cum creștea și mirosea iarba de pe stadion. Cunosc istoria lui Poli așa cum vechii preoți știau Biblia.

Au copilărit lângă Poli, au crescut lângă Poli, au trecut prin iubirile adolescenței lângă Poli, au devenit maturi și s-au căsătorit lângă Poli, le-au venit copiii, apoi nepoții lângă Poli, îmbătrânesc lângă Poli. Și, inevitabil, vor muri lângă Poli. În brațele unora dintre ei s-au stins Dan Păltinișanu și „Bilă” Anghel. I-au înjurat, de-a lungul timpului, și pe prim-secretarii care se ocupau de Poli, dar și pe Boiț, Zambon, Doboș sau Marian Iancu și chiar Robu acum. Dar acest lucru nu i-a împiedicat să țină cu Poli.

Unde vor fi deseară? Evident, pe „Dan Păltinișanu”! Nu-și mai pun demult întrebări dacă actuala Poli este cea adevărată. Ei știu cel mai bine că „adevărata Poli” nu mai e demult. Dar se bucură pentru că există o urmașă. Și mai știu că întotdeauna Poli joacă pe „Dan Păltinișanu”! Se vor bucura din nou pentru un eventual succes cu Dinamo, se vor întrista pentru un eșec. Indiferent de rezultat, se vor întoarce iar și iar și iar pe stadion. Fiindcă viața lor este Poli!

Cine sunt mai degrabă Poli? Cei de mai sus sau acei băieți care umblă pe coclauri urlând din tot bojocii „AC Recaș nu e Poli!”? Care, în ura lor viscerală, țin acum cu Dinamo, când joacă cu o echipă din Timișoara. Și spun că ei sunt Poli! Între noi fie vorba, cei mai mulți dintre ei cunosc istoria lui Poli așa cum o știe Bănel Nicoliță pe cea a Franței. Dacă ai fi polist adevărat, și când joacă Dinamo cu o echipă din Uganda, ar trebui să ții cu ultimii. Auziți o explicație inteligentă a consilierului local Bogdan Herzog, întrebat cu cine ține între ACS Poli și Dinamo: „Nu țin cu nimeni. Această echipă nu e Poli, e ACS Recaș”. Bine mă, istețule, deci dacă joacă Recașul cu Dinamo, tu nu ții cu nimeni?