Bordura lui Traian Stoia in fata carului USL Timis

Nu trebuie să fii vreun Mafalda să-ți dai seama că, în cazul spargerii USL, nu se mai pune problema de „dacă”, ci de „când”. Or, acest „când” pare tot mai apropiat, în mod cert înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor. De asemenea, se vede cu ochiul liber cum PSD se pregătește intens de acest moment, gândind o nouă majoritate alături de trădătorii din PP-DD, care din potecă și-au făcut deja bulevard spre sediul social-democraților. Dincolo de Roșia Montană, regionalizare, descentralizare și alte probleme care-i separă, e clar pentru toată lumea că PSD-iștii și liberalii nu se mai suportă unii pe alții. Chiar și ca oameni, nu ca politicieni.

Dacă la București, replicile belicoase dintre liderii sau membrii celor două partide sunt la ordinea zilei, la Timișoara lucrurile au fost mult mai calme. Ce-i drept, au mai existat unele șicane reciproce, dar niciodată nu s-a ajuns la declarații războinice între cei doi lideri. Au mai fost declarații în spații mai puțin publice (lamentațiile lui Robu, nu lipsite de o doză de adevăr, vizavi de ziariști motivați de PSD pentru a-l bălăcări), dispute privind numirea unor oameni în deconcentrate, nemulțumiri vizavi de ACS Poli etc. Dar, una peste alta, în linii mari, fiecare și-a văzut de treaba lui. Evident, cum a știut fiecare, mai bine sau mai rău.

Un fapt mai puțin comentat, întâmplat foarte recent, poate însă să deschidă un război și în USL Timiș. E vorba de o dispută administrativă care foarte ușor se poate transforma într-una politică. În urmă cu două zile, vigurosului viceprimar Traian Stoia i-a picat drept pe creier o epocală idee pentru decongestionarea traficului. E vorba de desființarea bordurilor care marchează girațiile și scuarurile de spații verzi. (În paranteză trebuie spus că acest lucru s-a întâmplat cu o zi înainte de data când Robu trebuia să-și afle sentința în procesul cu ANI, iar în PSD era mare efervescență privind o eventuală înlăturare a primarului din funcție. Or, Stoia, alături de Sorin Grindeanu, își dorește o candidatură din partea PSD la funcția de primar.) Ce face Stoia cu marea sa străfulgerare intelectuală? I-o împărtășește primarului? Nici vorbă! Și asta, în condițiile în care atribuțiile lui Stoia în primărie sunt legate strict de interesele șefilor săi adevărați, frații Emil și Marius Cristescu. Respectiv, zona imobiliară (clădiri, terenuri) plus Direcția Socială. Deci nici vorbă de circulație, drumuri, trotuare, parcuri sau scuaruri.

Deci ce face Stoia? Redactează un comunicat de presă (mă rog, nu știu cât a făcut el, cât alții), prin care anunță că, nici mai mult nici mai puțin, a format o comisie alcătuită din angajați ai Primăriei și Poliției, comisie care analizează problema bordurilor. Fără știrea lui Robu! Evident, primarul vine a doua zi și spune că habar n-are despre comisiile lui Stoia și, cu atât mai puțin, de bordurile care nu-i dau pace viceprimarului. E clar că, din acest moment, relațiile dintre cei doi nu mai pot fi amicale nici măcar de ochii lumii, iar un conflict pe față poate să apară în orice moment. Un conflict care se va transfera și la nivelul USL Timiș.

Ce-i drept, ieșirea în decor a lui Stoia are loc după un alt eveniment marcabil. E vorba de tunul cu vânzarea sediului PSD la preț de dumping. Tun pus la cale de Stoia și în care PSD-iștii n-au simțit un sprijin prea mare din partea primarului. Care, într-adevăr, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu i-a mirosit. Adică, a luat poziția struțului și, nici n-a împiedicat proiectul, deși putea s-o facă, dar nici n-a fost un mare adept al său. Mai mult, dacă e să-i dăm crezare consilierului PP-DD Petrică Folică (în votul căruia s-a blocat escrocheria imobiliară), Robu l-a și felicitat pentru surprinzătorul său gest. Gest care nu cred să-i fi bucurat prea tare nici pe Stoia, nici pe PSD-iști. Altfel, în cazul spargerii USL și refacerii unor alte majorități, probabilitatea ca Stoia să-și piardă scaunul este cu mult mai mare decât ca acest lucru să i se întâmple lui Robu. Mai ales că primarul nu mai pare foarte curios de sfaturile dezinteresate (sic!) ale adevăraților șefi ai lui Stoia.