De ce la Brasov se poate, iar la Timisoara nu?

Guvernul alocă 40 de milioane de euro pentru construirea unui stadion de cinci stele la Brașov. O știre aparent banală și oarecum pozitivă. E foarte bine când se mai și construiește câte ceva în țara asta, fie și un stadion. Problema este alta și e de fond. O chestiune care a persistat de-a lungul tuturor guvernărilor. Și anume, ar fi interesant de aflat modul prin care guvernul stabilește că face un stadion la Brașov, și nu – să zicem – la Timișoara. Pe ce criterii, dacă se poate obiective, s-a stabilit construirea stadionului la Brașov, nu la Timișoara? Las la o parte faptul că tot la Brașov, în timpul guvernării Băsescu – Udrea s-a făcut și un patinoar modern. Iar un lucru normal, odată ce Brașovul este mai predispus sporturilor de iarna. (Nu-i normal însă că din acei bani ieșeau vreo două patinoare în altă țară!)

Din acest punct de vedere, poate la Timișoara trebuia făcut un bazin olmpic sau o sală de sport, dar nu s-a făcut nimic. Încă din fosta guvernare, tot auzim de stadion, sală de sport și bazin olimpic. Duetul Constantin Ostaficiuc – Alin Popoviciu a stabilit chiar amplasamente pentru sală și bazin, dar am rămas cu ele. Toate cele trei obiective au fost preluate și de actualul primar Nicolae Robu în programul său electoral. Au fost trecute și printre „proiectele Timișoarei”, pe care parlamentarii urmau să le susțină la București. Și proiecte au rămas! Între timp, și Craiova a înaintat cu proiectul unui nou stadion, făcut tot de guvern, prin Compania Națională de Investiții din subordinea Ministerului Dezvoltării. Bun, Craiova este epicentrul unei zone roșii a României. Nu e un criteriu obiectiv, dar e de înțeles. La fel cum s-a făcut în fosta guvernare un stadion ultramodern la Cluj. Și Timișoara tot pe dinafară, c-a fost PSD, PDL sau PNL la guvernare

Revenim la criteriile de departajare, în condițiile în care nu avem de-a face cu proiecte cu finanțare europeană. Să fi făcut guvernul un fel de licitație, iar municipalitatea care s-a angajat să acopere cu un procent mai mare costurile construcției să aibă de câștigat? N-am auzit. Să fi ținut cont guvernul de banii pe care Timișoara, respectiv Brașovul contribuie la bugetul național? Nu, fiindcă am fi avut câștig de cauză. Să fi făcut guvernul un studiu de piață, din care a reieșit că la Brașov sunt mai mulți microbiști? Nu cred și nici n-ar fi un criteriu prea obiectiv. În fine, pot fi destule criterii, dar n-am auzit să fie făcut unul public. Iar dacă s-ar fi mers pe importanța orașului, număr de locuitori etc., tot Timișoara ar fi avut de câștigat.

La mijloc să fi fost lobby-ul brașovean, ca să nu-i spun trafic de influență? Foarte posibil, atâta timp cât Constantin Niță, ministru delegat pentru Energie și șef al PSD Brașov, s-a lăudat că el a rezolvat problema. Deși, dacă ar fi vorba inclusiv de factori conjuncturali politici, cred că Timișoara ar fi în fața Brașovului. Vorba lui Toma Caragiu, în „Așa-i în tenis”. Noi avem primar PNL, ei au PDL-ist, avantaj noi. Ei un ministru delegat, noi un ministru delegat, egal peste tot. Noi președinte consiliu județean PSD-ist, ei liberal, egal peste tot. Noi avem Socru, ei n-au Socru, avantaj noi. Așadar, și aici stăm mai bine. Și atunci? Probabil e vorba și de consistența lobby-ului, de puterea oamenilor pe care Brașovul îi are în guvern sau în zona acestuia. Noi avem ministru, dar e ca și cum nu l-am avea, atâta timp cât acesta pare ocupat doar să-și bage neamurile în minister și să linșeze limba română pe Facebook. Degeaba avem primar liberal și președinte PSD-ist de consiliu județean, dacă ei n-au minimul curaj de-a bate cu pumnul în masă. Degeaba avem un Socru, dacă el se ocupă doar cu sforării politice. Degeaba avem un cârd de parlamentari USL, dacă ei nu pot să facă cel mai mic amendament la buget pentru Timiș și Timișoara.

Evident, într-o țară normală, nu e criteriu de distribuire a banilor de la bugetul național pe bază de clientelism politic sau în funcție de culoarea politică a unei zone. Dar România nu este o țară normală încă. Așa că din banii timișorenilor se finanțează tot felul de proiecte, unele mai aiuritoare (autostradă București – casa lui Dragnea din Teleorman), altele mai normale. Banii timișorenilor ajung la Botoșani, Giurgiu, Ialomița, Vaslui, Dolj etc. Numai la Timișoara nu ajung niciodată. Fie și pentru un stadion.
P.S. Am încercat să aflăm din gura primarului Nicolae Robu, că poate știe el, care au fost criteriile guvernului de-a da bani pentru stadion la Brașov și nu la Timișoara, dar n-am primit niciun răspuns. Cică n-avea informația cu stadionul din Brașov, așa că nu poate comenta. Chiar nu-i niciun comentariu aici!