Cand ridicolul nu are frontiere: alde Grapini luptand pentru „libertatea presei”

Duminică după-amiază, europarlamentarul PC Maria Grapini a adunat câteva zeci de pensionari la o „plimbare pașnică” pentru „libertatea presei” (sic!). (A avut o tentativă similară și luni după-amiază, lăsată cu agresarea verbală a unor ziariști.) Se pare totuși că timișorenii nu sunt chiar așa de îngrijorați de „opresiunea presei”, sau cel puțin a acestui gen de „presă”. În spațiul virtual s-au iscat multe discuții privind vârsta înaintată a celor care au participat la aceste proteste, atât în București, cât și în Timișoara sau alte orașe din țară. Mulți dintre participanți s-au simțit lezați fiindcă în presă s-a pomenit despre faptul că majoritatea mitingiștilor erau trecuți de mult de prima tinerețe.

Motivul pentru care cei care au răspuns apelului Antenelor la solidaritate cu pușcăriașul Voiculescu au fost în general vârstnici este destul de simplu. Din păcate, ei sunt cel mai ușor de manipulat, de îndobitocit. Ei sunt nostalgicii vremurilor de dinainte de 1989. Mulți se întrebau cum pot arăta acei oameni care în sondajele de opinie spun că Nicolae Ceaușescu a fost cel mai bun președinte al României. Uitați-vă la personajele care au participat la aceste mitinguri și veți avea răpsunsul

Sunt cei care au schimbat Telejurnalul dinainte de 1989 cu emisiunile lui Badea și Gâdea, trecând prin Dan Diaconescu. Sunt cei care plesneau de mândrie națională când Ceaușescu se erija în campionul păcii mondiale. (Evident, fără ca cineva din lumea civilizată să-l bage în seamă). Sunt cei care au plâns la căderea lui Ceaușescu. Sunt cei/cele care au salutat venirea minerilor în București, bucurându-se că pletoșii, bărboșii și ochelariștii sunt puși la punct cu bâtele. De fapt, aceleași scene le-am revăzut la „plimbarea pașnică” din București, acolo unde „ochelariștilor” din iunie 1990 le-au luat locul reporterii „băsiști”. Fiindcă în acestă țară, toți cei care nu sunt admiratori ai infractorului Voiculescu sunt „băsiști” numai buni de linșat.

Ce sunt, de fapt, aceste mitinguri? Proteste împotriva legii, împotriva statului de drept, a uneia din cele trei puteri ale statului: Justiția. Sunt manifestări de solidaritate ale celor mai amărâți oameni cu cel care și-a turnat rudele la Securitate și a făcut averi imense pe spatele statului. Adică pe spatele lor. Sunt manifestări de solidaritate cu o televizune care a luat cu obstinație apărarea tuturor infractorilor, pușcăriașilor și pușcăriabililor din România, începând cu Varanul, Adrian Năstase, continuând cu baronii PSD, Mazăre, Duicu, Bercea Mondial și alte specimene de acest gen.

Este evident pentru oricine are mai mult de trei circumvoluțiuni pe creier că aceste manifestări n-au nici cea mai mică legătură cu libertatea presei, cu democrația, cu statul de drept. Au eventual legătură cu libertatea mafioților, a celor care au spoliat această țară în ultimii 25 de ani. Un miting pentru „libertatea presei” al fanilor lui Felix este exact ca o manifestare Ku Klux Klan pentru emaniciparea negrilor. Deosebirea este că acolo există simțul ridicolului și nu va exista niciodată un astfel de miting. Doamna Grapini a spus că în toamnă se va duce „cu mare jenă” în Parlamentul European. Aici are dreptate. A te duce în Parlamentul European de la un miting în sprijinul infractorilor aduce al naibii de mult cu un urangutan dând buzna într-o galerie de artă.