Dreptate pana la capat! De ce nu se ia Stoia si de fabricile privatizate moca?

Vajnicul pensionar, ajuns printr-o ironie a sorții viceprimar al Timișoarei, pe numele din buletin Stoia Traian, s-a lansat în ultima perioadă într-o campanie privind modul în care primăria a vândut case și apartamente prin oraș pe baza Legii 112. Este cam a „n-șpea” campanie de imagine pe care Stoia o lansează, fără prea multe efecte. Dar, din capul locului, trebuie spus că nu e rău. Foarte bine, măcar să-i prindă pe toți cei care și-au tras case la prețuri de cocioabe în Ohaba Lungă. Chit că nu vor exista consecințe penale sau de altă natură. Dar să știm și noi! Chiar dacă și aici, moș Teacă e destul de parcimonios în informații concrete. (Probabil negociază întâi, apoi face „dezvăluiri”.)

Ideea este că, dacă tot e îngrijorat de modul în care au fost înstrăinate aiurea diverse imobile ale orașului, să treacă apoi la un nivel superior. Bineînțeles, după ce își termină actualele fumigene. De exemplu, să verifice modul în care au fost vândute mai multe fabrici ale Timișoarei la prețul unui butic din Mehala. Poate să o ia în ordine. De exemplu, începând cu Optica, una din cele mai faimoase întreprinderi timișorene din timpul lui Ceaușescu, dar și câțiva ani după 1990. Să vadă cum s-a făcut privatizarea, cum cumpărătorii erau obligați să păstreze și obiectul de activitate și numărul de angajați. Cum fabrica s-a închis imediat după privatizare și a fost transformată în afacere imobiliară, o parte a clădirii fiind închiriată la o instituție a statului (Fiscul).

Dacă tot e pe Buziașului, să treacă și pe la Tehnomet, fosta Autoturisme, și să ne „dezvăluie” ce tun imobiliar se pregătește acolo. Apoi să viziteze Electromotorul și să caute prețul la care a fost vândut, ce mai produce și pe ce preț a fost închiriată o parte a imobilului altei instituții de stat (Oficiul de Șomaj). Și ar mai fi și Extraceramul și câte altele, mai mici sau mari, care au lăsat în urmă mii sau zeci de mii de șomeri. Că tot e social-democrat și ar trebui să fie sensibil la astfel de lucruri. Dar poate mai interesant, că e vorba de multe clădiri, să investigheze cum s-a privatizat fostul Gastrotim. Adică peste 20 de restaurante, cofetării, localuri etc., la prețul unei „bombe” din Fabric.

Dacă tot vorbește de Corpul de Control al premierului, poate să caute și pe acolo prin arhive, dacă vrea ajutor în munca sa. Fiindcă, prin anul 2000, un fost șef al acestei instituții, un anume Ovidiu Grecea, a făcut un amplu control la Timișoara, privind privatizările. Concluzia lui: „Pe tot ce am pus mâna în Timișoara e putred!”. Și se referea strict la privatizările făcute în favoarea a doi frați și în detrimentul statutului. Adică, la prețuri de dumping! Și dacă termină cu aceste privatizări, poate să treacă și la altele. Cum ar fi cele din agricultură. Și să verifice și acolo unele privatizări. De exemplu: IAS Timișoara, Grabtim (Grabaț), Agroindustrial Voitiom (Voiteg), Betim, Tomtim, Sinagro etc. Ce mama naibii, „dreptate până la capăt”! Nu-i așa?