Vot in legitima aparare. Mergeti la urne, ca si cand ar fi pentru ultima oara!

De 25 de ani vorbim de opțiunea românului pentru răul cel mai mic în alegerile prezidențiale. Niciodată n-am trăit ca-n basme, să alegem între Făt Frumos și Balaur, între Soare și Întuneric, Mesia sau Satana. Poate doar în 1990, Duminica Orbului, când puteam opta pentru sir Rațiu, dar am ales tov. Iliescu. Altfel, mereu am dat de pământeni precum nea Nelu și prof. Milu, Bombo și Marinar, Prostănac și Traian, Pinochio și Neamț. Imprevizibil, românul a ales de-a lungul democrației postdecembriste și răul cel mare, cu mare poftă în 1990, 1992, dar și a avut și momente mai bune, printre care 1996, 2000, 2004, în cele mai importante răscruci trecute cu bine de alegători. Cum știe poporul de data asta că va alege răul cel mai mic și nu va trăi iarăși o mare deziluzie, fără să învețe nimic din poveștile electorale anterioare?

Dacă românii îl vor vota majoritar pe Victor Ponta, nu vom ști niciodată ce traiectorie ar fi avut România sub conducerea neamțului Iohannis. În multe zone subcarpatice s-ar trăi cu senzația că oamenilor le-a trecut glonțul pe la ureche. Că pensia era gata-gata să fie micșorată prin decizii abuzive, iar Ardealul ar fi fost rupt din trupul țării de un aventurier din Sibiu. Reducerea TVA la 19% și creșterea economică sănătoasă promisă de liberal n-ar mai produce regrete, de vreme ce Victor Ponta zice că face mai mult, mult mai mult. Știm însă cu certitudine ce așteptări sunt de la candidatul PSD. Electoratul socialist al lui Victor Ponta e socialist doar când așteaptă mila „voievozilor” locali sau de la București, dar devine brusc conservator când e vorba de religie, tradiții, exploatarea resurselor. Dar nu în doctrine ne încurcăm noi acum.

Știm și ce așteaptă partidul de la candidatul PSD. Vitală pentru puternicii regionali este amnistia și grațierea, o conviețuire mai relaxată între procurori DNA și politicieni, în perspectiva „executării” fondurilor europene și naționale cu care se vor finanța proiectele de infrastructură până în anul 2020 și după. Complicitatea între cei ce se pregătesc să fie furați, talpa bazinului electoral al PSD, cu cei ce se pregătesc de prăduială, vârful aceluiași bazin electoral, este iarăși caracteristică alegătorilor lui Victor Ponta și tare mă tem că nu din spirit mioritic, ci dintr-o lipsă mult mai gravă.

Promisiunile din campania pentru prezidențiale sunt, de regulă, niște povești. Guvernul ar trebui să facă tot ceea ce promite un prezidențiabil, nu locatarul de la Cotroceni. Din acest motiv minciuna e unealta preferată pentru un candidat fără scrupule. Pentru cine nu a observat încă, aș insista puțin pe reacția lui Victor Ponta la propunerea lui Klaus Iohannis (făcută la B1TV) în legătură cu legea amnistiei și grațierii. Când i s-a cerut să voteze împotriva unei astfel de legi „speciale” pentru „baronii” PSD, Ponta nu a avut reacție. Vă imaginați cât de serioasă e problema, dacă Ponta n-a mai putut nici să mintă?! Să zică „Da, sunt de acord”, pentru ca apoi să se facă că plouă. Așa cum a propus fostul pușcăriaș Adrian Năstase într-un text cinic postat pe blog.

„Victor, spune că ești de acord…” recomandarea „maestrului” către „discipol” dă sens politicii făcute de 25 de ani de FSN și moștenirea PCR. După care, mai spunea Năstase, Victor și PSD pot reveni cu o astfel de lege, că n-o fi foc și nici fraierii nu vor mai avea ce face. Dar „Victore” n-a mințit în legătură cu acest subiect în miezul dezbaterii televizate. Ce, îl durea gura să zică că nu-și va aministia corupții, să dea bine la electoratul nehotărât? La câte minciuni zice omul ăsta într-o zi, era chiar o floare la ureche să dea satisfacție poporului, românilor pentru care contează acest lucru, fiind limpede că avem și din aceia care s-ar bucura de-o grațiere sănătoasă. „Victore” însă nu a riscat să fluiere în biserică cu un astfel de subiect și s-a făcut că plouă.

Cu așa ceva nu te joci, când ai în partid cel puțin 38 de șmenari la vârf ce cochetează cu pușcăria! O minciună pe tema asta putea da peste cap mobilizarea „baronilor” speriați de cătușe exact când omului „Victore” îi era lumea mai dragă, în turul doi al prezidențialelor. Alegerea lui Victor Ponta dă un semnal pentru redeschiderea sezonului la furt, însă vestea proastă din toată această mizerie este că votarea lui Iohannis nu este o garanție că Legislativul majoritar PSD nu va stimula corupția și cu liberalul Klaus izolat la Cotroceni.

Interesante documentarele lui Iepan de la DigiTV. M-au surprins plăcut decența și aparenta decuplare a mamei lui Ponta de la clișeele propagandei pesediste. Filmul arată cum mama prezidențiabilului era mirată că fii-su s-a băgat secretar de stat în guvernul Năstase. „Victore, pentru ce am riscat noi să luam bătaie în Piață Universității, dacă tu…” Întrebarea mamei lui Ponta este cât se poate de pertinentă și arată cât de crâncen este oportunismul prin care și-a clădit acest om cariera.