De la Basescu, presedintele-jucator, la Iohannis, presedintele lucrului prost inceput

După zece ani petrecuți la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu și-a luat duminică la revedere de la prima funcție în stat. Au fost zece ani cu bune, dar și cu rele, însă un bilanț exhaustiv o să-l facă istoricii abia peste câțiva ani. E clar că acești ani nu pot fi priviți nici prin perspectiva mistico-exaltată a Elenei Udrea, dar nici din cea demonizată cu nevoie de exorcizare a Antenei 3. Incontestabil, Băsescu are meritul de-a fi fixat România pe o axă pro-occidentală, pro-americană, terminând cu bălteala marca Ion Iliescu sau neputința lui Emil Constantinescu. De fapt, după sute de ani, România a renunțat la politica externă a „curului în două luntrii”, fapt care ne-a făcut de-a lungul vremii un partener de discuții necredibil și pe care nu te puteai baza. O politică externă făcută de altfel și de Guvernul Ponta, care a încercat să se pună bine și cu rușii, și cu chinezii, și cu americanii.

Pe de altă parte, Băsescu a avut și derapaje anti-democratice și metehne autoritariste. A renunța, fie și pentru un scurt timp, la uzanțele democratice pe motiv că obiectivul e sublim nu e o scuză. Personal, personajul politic Traian Băsescu mi se pare o clonă a lui Carol al II-lea: autoritar, ca să nu spun dictator, înconjurat de o camarilă ahtiată după bani și putere, unii membri ai acesteia fiind proveniți din „sistemul ticăloșit” al lui Adrian Năstase. Plus că și unul, și altul au fost topiți până peste cap după o fustă, lucru care le-a întunecat de multe ori deciziile.

Și Carol al II-lea, și Băsescu au avut probabil intenții bune, care n-au fost însă concretizate. Pe de altă parte, trebuie recunoscut faptul că, față de perioada PSD, Justiția a început să se facă acolo unde îi este locul, în parchete și tribunale, nu în sedii de partid unde se stabilea cine trebuie arestat și cine nu. Din păcate, și această justiție căreia i s-a redat „libertatea” a ajuns abia în ultimul an în preajma președintelui. Și s-a văzut clar că pute rău a corupție și acolo, iar cazuri sunt destule, începând de la frate și ginere până la Cocoș și Alina Bica. Și ar mai fi un fapt care rămâne după Băsescu. Dacă împăratul Caligula și-a făcut calul senator, Băsescu a reușit „performanța” de a-și face odrasla absolut amorfă (ca să folosesc un eufemism) din punct de vedere intelectual ditamai europarlamentar. O insultă la adresa României, oricum ai vedea lucrurile.

Luni, 22 decembrie, la exact un sfert de veac de la fuga lui Ceaușescu, este și prima zi oficială de lucru a noului președinte Klaus Iohannis. Zi în care începe o nouă epocă, iar dacă va fi de cinci ani sau de zece depinde doar de el. Din păcate, Iohannis, chiar înainte de-a fi numit oficial președinte, a devenit protagonistul a cel puțin două momente controversate. (Ar fi bine ca aceste mișcări să le fi făcut înainte de jurământ, tocmai pentru a nu recidiva ulterior.) În primul rând, ar fi chestiunea cu desemnarea lui Dan Mihalache, fost cărător de genți ale lui Iliescu, Văcăroiu și Adrian Năstase, în importanta funcție de șef al Cancelariei Prezidențiale. Nici măcar asta n-ar fi o problemă foarte gravă, la urma urmei omul având dreptul să pună pe cine vrea. Problema este că a promis grupului de intelectuali care a contestat această numire că nu-l va numi pe Mihalache, angajament neonorat.

A doua mare controversă a fost legată de numirea Alinei Gorghiu în funcția de președinte al PNL. Exact, numire, nu alegere, fiindcă asta s-a întâmplat la PNL, unde o coterie coordonată de Iohannis a numit un personaj cel puțin anost în fruntea partidului. De fapt, a fost interesul personal, total politicianist al lui Iohannis ca, după modelul lui Băsescu, să-și numească drept succesor un „Emil Boc cu fustă”. Or, cel care poza că n-are nimic de-a face cu mult hulitul „establishment” dâmbovițean a făcut o manevră politicianistă mai mult decât contestabilă. Cei care au ieșit în stradă pentru Iohannis înainte de alegeri, care s-au înghesuit la urne ca să-l voteze, n-au făcut-o în niciun caz pentru ca noul președinte să repete aceleași și aceleași intrigi politicianiste. Și încă ceva. Atunci când Antena 3 începe să te laude și să te ridice în slăvi e clar că te-ai cam îndepărtat de electoratul care te-a adus la Palatul Cotroceni. Sper însă din toată inima să mă înșel, ca astfel derapaje să nu se mai repete, iar Klaus Iohannis să răspundă marilor așteptări și speranțe cu care a fost creditat.