Fabula c-un jacuzzi si-un… metrou

Nea Ilie Astărăstoaiei are căcăstoarea în fundul grădinii. Când merge să-și facă nevoia mare, își ia și doi pari cu el: unul pentru sprijin, altul pentru a alunga câinii. În curte are o fântână pe care o folosește mai rar, fiindcă vorba preferată a lu’ nea Ilie este că „apa nu-i bună nici în bocanci”. Vorbă pe care o repetă în birtul satului tot mai frecvent cu fiecare pahar dat pe gât. De spălat nu se pune problema nici atât. Prin curte îi mișună vreo șase-șapte găini amețite de foame și frig și vreo patru gâște costelive. A avut și un porc până în urmă cu o lună, dar a fost nevoit să-l dea birtașului, în contul datoriei acumulate „la caiet”. Casa, vai de mama ei! De când i-a murit nevasta înghețată de frig în fundul grădinii, după ce-a uitat să-și ia parul de sprijin, nu s-a mai ocupat nimeni de ea. Odată pe an, îi mai vine fata din Italia și mai deretică prin casă.

Nea Ilie trăiește de pe o zi pe alta din pensia mică pe care o primește. Din când în când merge și muncește cu ziua la unul și la altul din sat, pe câțiva lei, mâncare și băutură. Cam la vreo două luni îi trimite și fata câte-un ban din Italia. Dar nu prea mulți, fiindcă știe că-i bea. De ceva timp însă, oamenii din sat vorbesc că pe nea Ilie l-a lovit filoxera. Cică ar vrea să-și cumpere un jacuzzi și să-l pună în odaia de la stradă. Mă rog, în singura cameră. C-a văzut un jacuzzi la televizorul de la birt și de atunci i s-a pus pata. Am uitat să zic, dar nea Ilie nu mai are nici curent electric, după ce a fost prins de Enel că s-a racordat ilegal la rețea. Noroc că nu l-au băgat și la pușcărie! Ei bine, de când a văzut jacuzzi-ul, nea Ilie nu vorbește de nimic altceva. Evident, bani nu are și nicio bancă nu i-ar da împrumut. Nu se pune problema nici din altă parte. Dar nea Ilie Astărăstoaiei o ține langa toată ziua că o să-și cumpere jacuzzi…

Nu știu ce s-o mai fi întâmplat cu nea Ilie, dar orice asemănare între povestioara lui și un oraș din vestul țării nu este chiar pur întâmplătoare. Un oraș în care vara, în tramvai, temperaturile ajung la 70 de grade, iar iarna, la minus 20. Un oraș care nu are nici măcar centură de ocolire. Ce să mai spui atunci de lucruri banale, ca o sală de sport civilizată, un stadion sau o piscină olimpică… Ba ar avea nevoie măcar de vreo două poduri peste canalul care împarte orașul în două și care blochează traficul rutier. A, nici parcări nu prea are orașul cu pricina, iar unele străzi ar trebui lărgite. În fine, ar fi multe lucruri de făcut în acest oraș. Cu prioritate! Lucruri normale, nu ieșite din comun. Și totuși, în condițiile în care nu există aceste lucruri banale, în oraș se vorbește tot mai de contruirea unui… metrou. Un fel de jacuzzi a lu’ nea Ilie Astărăstoaiei!