Je suis Titu

Când dau să intre cu timiditate în politică, mai toți „aspiranții” se explică: „Vreau să fac ceva pentru poporul meu. Intru în politică pentru a schimba ceva din felul de a guverna în țara asta. Vin cu un suflu tânăr. România merită să fie condusă de oameni competenți și morali”. Cam așa sună întotdeauna prima declarație politică. E ca și scâncetul inocent al copilului nou născut ori năzuința candidatei la Miss care vrea să salveze stratul de ozon. Unii chiar cred ce spun, iar mai apoi, după ce văd cât de naivi au fost, se apucă să facă și ei ce se face mai bine în politică. Alții mint chiar înainte de a intra în pâine și țintesc din capul locului beneficii din traficul de influență, diferite favoruri, acel ingredient ce te face să-ntrebi de ce pleacă cineva de la o leafă de 10.000 de euro în privat pe o funcție bugetară plătită cu 6.000 de lei. Dacă totuși insiști să afli răspunsul, vei fi informat că „vreau să fac ceva pentru poporul meu”… că „intru în politică pentru a schimba ceva din felul de a se face politică în țara asta. Vin cu un suflu tânăr. Țara asta merită oameni competenți și morali”… bla-bla-bla.

Zilele trecute am aflat oficial ceea ce, în cercuri destul de largi, știa o grămadă de oameni. Că șeful poliției rutiere este bănuit că a pus botul la borcanul cu „dulceață”, că și-ar fi folosit puterea primită de la factorul politic pentru a ajuta acel factor. De aici și până la cererile absurde ale primarului din Recaș, să fie iertați „enoriașii” de sancțiuni în perspectiva unui vot prezidențial dat în tihnă și relaș social-democrat, n-a fost decât un mic pas. Studii „pe genunchi” făcute de sociologi luminați au concluzionat că cetățeanul din Recaș va vota mai cu poftă Ponta dacă nu este amendat pentru depășirea vitezei. Iar dacă din această conduită nepreventivă rezultă un eveniment rutier cu decese, acei nefericiți precis ar fi votat cu Iohannis, ceea ce ar aduce un dublu câștig electoral.

Tot așa am mai aflat de-o altă năzbâtie a președintelui CJT Titu Bojin. Despre care, foarte suspect, nimeni din societatea mai mult sau mai puțin civilă nu a suflat o vorbă, deși informația era rumegată în aceleași cercuri de multă vreme. Cum că liderul județean ar fi intrat amețit pe contrasens pe autostrada A1 până ce un alt participant la trafic, venit pe sensul firesc, ar fi intrat în parapet. Evenimentul s-ar fi petrecut în vara anului trecut, exact în vremea când nimeni nu se gândea că președintele României se va numi altfel decât Victor Ponta. Condiții în care mușchiul unui politician aflat la putere avea tendința să facă ce vrea el, că doar nu se născuse omul care să-i strice plăcerea de a domni peste moșie. Soluția? Un telefon la seful „Rutierei” pentru metamorfozarea nefericitului eveniment într-o înțelegere amiabilă, cu final aproape fericit.

Nu știu ce nu a funcționat, dar mă gândesc cu tristețe la viitorul meseriei de politician. Păi, oameni buni, cine își va mai dori să devină politician în condițiile astea? Un „tun” nu mai poți să dai, că te miroase DNA sau te toarnă colegii de partid. Dacă vrei să-ți aranjezi niște alegeri fericite în propria comună, tu, ca primar, nu mai ai nicio garanție că nu te saltă mascații. Care să mai fie farmecul îndeletnicirii de politician, dacă nu mai poți suna un prieten polițist să te scape de un accident, de-o alcoolemie? Pe vremuri îți făceai probleme că mergi la o chermeză cu activul de partid și bei o navetă de vin? Se punea problema că te prinde poliția pe contrasens? Hai, că te prinde un „fraier” poate nu era chiar imposibil, dar să nu-l dai tu afară a doua zi pentru impertinența asta? Să nu mai poți dormi cu capul pe volan la semafor, ca Nicușor din Constanța? Uite la Duicu de la Mehedinți. Te apucă plânsul să vezi că în țara asta nu mai poți merge la amicul de la partid, premierul României, să-l rogi de-o funcție banală într-un județ de-o infracționalitate proverbială. Ce viață mai e și asta? Te caci pe ea de politică!