N-avem centura, dar facem biserici sa ne rugam ca sa ne pice centura din cer

„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, sună un faimos citat pus în gura lui Andre Malraux. (Marele scriitor nu-și va recunoaște aceste cuvinte). În mod cert, România s-a pregătit conștiincios pentru acest secol, fiind țara cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor sau pe kilometru pătrat. Iar Timișul și Timișoara, din acest punct de vedere, fac parte din România. (Ar mai fi o discuție aici, dacă religios înseamnă automat a fi și constructor de biserici în devălmășie.) Cred că nici în țările islamice fundamentaliste nu există atâtea moschee pe cap de locuitor, câte biserici în România.

Nu mai vorbesc că, după 1990, școlile sau spitalele construite se pot aproape număra pe degete, spre deosebire de lăcașurile de cult. Potrivit unei statistici făcute prin 2012, după 1990, numărul bisericilor a crescut cu 200 pe an, în timp ce al școlilor a scăzut anual cu 1.000. Astfel s-a ajuns ca România să aibă peste 18.500 de biserici și doar 4.700 de școli generale! Dintre acestea din urmă, foarte multe încă mai funcționează cu WC-ul în fundul curții! Ce să mai vorbim de autostrăzi sau drumuri!

Ca să nu mai spun că cele mai multe ctitorii au fost făcute la inițiativa unor capi ai BOR, care înainte de 1989, în afara prostului obicei de-a se spovedi la Mănăstirea Secu, îndrumau buldozerele spre bisericile dărâmate cu multă râvnă în acea perioadă, unele adevărate bijuterii arhitecturale și istorice. Ba, în această campanie s-au înscris tot felul de foști activiști comuniști și securiști, care înainte îi urmăreau pe cei care calcă pragul lăcașurilor de cult. S-a ajuns astfel în situații grotești ca să fie ridicate biserici în curțile unor sedii de poliție (Timișoara e un exemplu), instituții ale statului sau întreprinderi. Orice îmbogățit al tranziției – poate în speranța iertării divine pentru furtișagurile făcute – își trage câte o biserică în spatele casei. N-ar fi o problemă dacă ar face-o doar pe banii lor, dar întotdeauna intervin și statul, primăriile sau instituții ale statului cu fonduri. (Bine, dacă tot au atâția bani, poate mai bine ar fi făcut azile pentru bătrâni și nevoiași sau case de copii!) Anul trecut, Guvernul Ponta a aruncat în BOR cu milioane de euro, ba chiar și un hotel. (Bine, tot degeaba!) Ca să nu mai spun că, potrivit Constituției, România este stat laic, nu fundamentalist ortodox, iar cultele religioase sunt autonome de stat. Deci ar trebuie să se descurce singure, fără stipendii bugetare. Culmea, și au cu ce, BOR fiind cel mai bogat „concern” din România.

Ei bine, nu aveau cum să nu se înscrie în acest sport național Primăria Timișoara și CJ Timiș. Această din urmă instituție a alocat, pentru acest an, 800.000 de lei pentru biserici, la care se mai adaugă 100.000 de lei pentru măgăoaia aia de neam prost de-i zice Catedrala Mântuirii Neamului. După ce anul trecut, CJT a mai alocat 100.000 de lei respectivei megalomanii. Primăria Timișoara a fost și mai darnică, având și bugetul mult mai mare. Anul trecut s-au alocat bisericilor 500.000 de euro, suma crescând constant, în urma rectificărilor făcute în ultimele patru luni. Cum s-au rispit acești bani s-a văzut și în cazul treptelor catedralei, pentru care municipalitatea a contribuit cu 50.000 de euro. Anul acesta nu s-a construit bugetul, dar e foarte posibil ca, din nou, cel puțin jumătate de milion de euro să meargă tot în biserici. Și asta în condițiile în care, în pofida șantierelor deschise în oraș, Timișoara are încă mari probleme și în infrastructură, dar și la școli, spitale etc. Dacă ar umbla prin școli, altele decât cele de protocol vizitate cu fiecare ocazie, primarul Nicolae Robu ar avea o revelație. Și nu una pozitivă. Nu susțin că din banii dați bisericilor s-ar putea face școli, drumuri, trotuare, parcuri, spitale sau șosea de centură. Dar s-ar mai putea face câte ceva din toate acestea. Dar poate tocmai de aceea se fac aceste biserici pentru a ne ruga să ne pice din cer și șosea de centură și parcuri mai de Doamne-ajută și drumuri, spitale, școli etc…

P.S. Unii vor spune că miza finanțării cu duiumul a lăcașurilor de cult nu o reprezintă bisericile în sine. Care oricum sunt goale, neexistând cerere pentru ele. Miza ar fi de fapt construcția lor, pe lângă o biserică ridicată, apărând la pachet, și câte două, trei case, un Mercedes etc. Iar procurorii și polițiștii au o anumită reținere să se bage în cele sfinte. De exemplu, dacă ar fi verificați banii care s-au băgat în Biserica Martirilor, ar exista surpriza să se constate că se puteau ridica din aceștia vreo trei catedrale, toate mai mari decât Notre Dame din Paris.