In cautarea… dacilor pierduti! Sit arheologic unicat, la o aruncatura de bat de Timisoara / FOTO

O parte din istoria dacilor se rescrie la mai puțin de 30 de kilometri de Timișoara! La Dealul Cetățuica de lângă Unip, singura cetate dacică de câmpie, câțiva studenți de la Arheologie au transformat practica impusă de școală într-o adevărată misiune. Rezultatele s-au văzut imediat.

„Una este să faci istorie din birou, alta e să faci pe teren! E puțin mai complicat.” Așa a început să povestească lectorul universitar Dorel Micle despre munca studenților care lucrează la situl de la Dealul Cetățuica. Acesta a fost descoperit în perioada 2006-2007, pornind de la date ambigue din literatura de specialitate. Arheologii nu au avut însă probleme când l-au căutat, datorită ajutorului primit de la săteni. Situl se întinde pe o suprafață de aproximativ 4,5 hectare și este foarte bine protejat, datorită… accesului foarte greu. Lucrările au început în 2009, cu defrișări, au fost reluate în 2010 și continuă și în prezent. O teorie referitoare la situl de la Unip este aceea că aici ar fi fost, de fapt, fortificația Zurobara, despre care se știe că doar este în Banat. Dorel Micle spune totuși că e imposibil de stabilit dacă e vorba despre aceeași fortificație.

După o pauză de un an, studenții arheologi s-au întors în tabără. În doar câteva săptămâni, ei au făcut o nouă descoperire foarte interesantă. Este vorba despre niște gropi săpate de daci în care au fost puse diferite obiecte. Conținutul acestora este aproape identic și este format, în mare parte, din diferite vase de uz casnic. Cercetările continuă, iar arheologii încearcă să deslușească misterul gropilor, având în vedere că este atipic ca oamenii să-și fi îngropat lucrurile folositoare. Se speculează că gropile sunt ritualice, iar zona ar fi una sacră. În fața atât de multor mistere neelucidate, studenții de la Arheologie sunt în căutare de răspunsuri. Ei muncesc în fiecare zi în jur de zece ore, locuiesc în șantier, în corturi, și se descurcă fără electricitate. Fac focuri de tabără, iar pentru a-și ține mâncarea la rece au făcut gropi în pământ… exact ca pe vremuri. În fiecare zi, doi dintre ei gătesc pentru restul colegilor, iar „bucătarii” se schimbă prin rotație. Lucrările sunt supravegheate cu atenție de Andrei Stavilă și Cristian Floca, ambii foști studenți la Arheologie.

„În această unitate de cercetare am identificat două tipuri de locuiri. Una vine din prima epocă a fierului, iar cea de-a doua, din a doua epocă a fierului. Diferența dintre ele este de aproape 1.000 de ani. Dacă e să vorbim despre cei din prima epocă a fierului, observăm o structură de locuit, semiîngropată. Acest tip de locuință se păstrează încă până în secolul XIX. Aveau un spațiu foarte limitat în ceea ce privește locuința, spre deosebire de astăzi, doar că eliminau foarte mult din mobilier. De exemplu, nu aveau un loc pe post de instalație de căldură, ci aduceau în casă un vas mai prost ars în care cărau cărbuni încinși și astfel se încălzeau. De asemenea găteau în afara locuinței”, spune Andrei Stavilă. Deși arheologii și-ar dori să poată deschide șantierul pentru public, accesul este foarte greu, chiar și cu mașini puternice. Tinerii speră însă să poată aduce descoperirile mai aproape de pasionații de istorie, urmând ca, după ce sunt studiate în detaliu, obiectele să fie expuse.

Invalid Displayed Gallery