Suferintele tanarului Victor sau Delirul lui Viorel

Motto: Era de așteptat ca eu și Crin să plătim pentru „îndrăzneala” de atunci

N-a trecut anul de când, chiar de ziua lui de naștere, pe Național Arena, avea loc lansarea faraonică de inspirație nord-coreeană a lui Victor Viorel Ponta în cursa prezidențială. Pe atunci Ponta era viitorul președinte al României și toată lumea i se închina. Și el chiar credea că este omul providențial pentru România. A urmat o campanie electorală după chipul și asemănarea sa, presărată cu aroganțe și miștouri ieftine. (Vă amintiți faza cu Cola și pop-cornul?) În spatele său, echipa de zgomot a PSD ducea cea mai grețoasă campanie electorală care a avut vreodată loc în România, cu atacuri la persoană absolut halucinante. (Vă amintiți de mahalagioaica Pandele, cu oamenii care nu sunt oameni dacă n-au copii?) Și, în pofida imensului aparat de propagandă și intoxicare, alegerile au fost pierdute. Nu la limită, precum la precedentele două scrutinuri prezidențiale, ci la un scor rușinos, respectiv o diferență de un milion de voturi, adică aproape zece procente.

Au urmat câteva zile de derută, înecate cu pretenarul Ghiță în amarul cluburilor din Dubai. Și apoi revenirea. Sistemul creat în jurul lui mai avea nevoie de Ponta. Congresul care se impunea în partid a fost amânat sie die, iar el a revenit la vechiul comportament autoritar și arogant în fruntea unei camarile care-i mai cuprindea pe Tata Socru și Sebastian Ghiță. Primul, responsabil cu numirile „vuvuzelor” pontiste în tot felul de sinecuri, iar al doilea, cu „sifonarea” bugetelor publice, dar și europene. Totul, spre marea nemulțumire a marii mese PSD-iste. Propaganda și-a revenit și ea din corzi și astfel aflam în fiecare zi ce bine se trăiește în epoca Ponta, cât de performant este guvernul și alte sloganuri inepte preluate de la lingăii lui Ceaușescu.

Dar inevitabilul s-a întâmplat. Într-o bună și frumoasă zi de primăvară, procurorii DNA au ajuns și la casa lui Ponta. Premierul-minune devenea premierul penal. Încet-încet, și susținătorii săi din partid se îndepărtau de el pentru a nu fi contaminați cu „penalită”. Și a venit momentul 22 iulie, când CEx-ul PSD l-a trântit pe Ponta, alegându-l președinte interimar pe Liviu Dragnea, nu pe „butoana” troicii Ponta-Sârbu-Ghiță, Rovana Plumb. Consecințele au venit imediat. Ponta a devenit un premier pus în vitrină, iar comenzile, inclusiv pentru guvern, nu doar pentru partid, au ajuns în mâna lui Dragnea. Mândrul premier de altădată a ajuns doar o umilă slugă a propriului partid, care încă n-ar renunța la guvernare și tocmai de aceea îl mai ține acolo pe post de păpușă.

Ce-a înțeles din toate acestea Ponta? O spune pe 29 iulie, într-o postare pe contul său de Facebook. Într-un mare delir, „Doctorul” a înțeles că pentru tot ce i se întâmplă vinovat ar fi… Băsescu. Și totul, pentru că ar fi organizat referendumul de demitere din urmă cu exact trei ani. Referendum pe care îl compară cu ziua de 22 decembrie 1989, ceea ce transformă delirul în curată paranoia. „Pentru mine, ziua de 29 iulie va rămâne întotdeauna un moment extraordinar, comparabil doar cu ziua de 22 decembrie 1989 (…) Crin Antonescu și cu mine am fost atunci liderii acelui fenomen excepțional – avem meritul de a-l fi reprezentat și vina de a nu fi dus la capăt voința oamenilor! (…) Și era de așteptat ca eu și Crin (plus Liviu Dragnea, Radu Stroe și mulți alți ințiatori) să plătim prețul pentru «îndrăzneala» de atunci”, arată, printre altele, Ponta pe Facebook. Ce să înțelegi de aici? Că, la fel ca Emil Constantinescu, celebrul înfrânt de servicii, a fost „lovit” și el de o mare „conspirație” națională și mondială, care a doborât inclusiv democrația de rit PSD-ist? Chiar în țara pe care o conduce de mai bine de trei ani? Sau o fi de vină canicula?