Palmaresul lui Poli si avertismentul primarului Robu

Văzută dinspre „Arena Știința”, isprava prim-divizionarei ACS Poli de a-și securiza palmaresul, numele și culorile pe o perioadă nelimitată pare un rahat cu apă rece. E vorba de câștigarea unui proces intentat de ACS Poli în scopul rezilierii, înainte de anul 2032, a contractului de asociere dintre AFC Politehnica, deținătorul real al palmaresului, și clubul lui Marian Iancu, utilizatorul lui. Urmând ca acest drept exclusiv de folosință să fie al ACS Poli, tot în baza unui contract cu AFC-ul profesorului Boiț. Definitiv. Într-un cor de râsete, Mihalcea, Ema, Brâncovan (ASU, Druckeria) și alții puteau ridiculiza entuziasmul primarului Nicolae Robu și al puținilor fani înfocați ai lui Poli din prima ligă. Ce palmares poți pune ca tichie de mărgăritar pe capul unei echipe ce până mai ieri se numea AC Recaș sau cum poți face un Juventus Torino nou-nouț din umbra Jiului Petroșani? Distracție, frate!

De partea cealaltă, „Cea Mai Poli Dintre Toate Poli”, ACS Poli, și-a văzut încununată operația estetică cu care crede că va fascina publicul lipsă de pe stadion, chiar și fără rezultate. Să fim serioși, suporterul ocazional de fotbal, spectatorul lipsit de fanatism, dar nu și de semințe când vine la stadion, nu va face niciodată diferența. Nici dintre Recaș și Poli, nici dintre ACS Poli deținătoarea palmaresului și cea de dinainte, echipată în alb-negru. Acest segment de public vine la stadion să vadă fotbal și va reveni dacă există o miză la titlu sau pentru o participare europeană. Ăsta e singurul calcul de care trebuie să țină cont „patronii” publici ai celor ce joacă pe „Dan Păltinișanu” și dețin, de acum, și palmaresul, culorile și numele. În rest nu contează nimic. Pentru cei care ar conta și alte elemente de ordin sentimental nu se mai poate face mare lucru. E vorba de galeria angajată într-un alt proiect, ASU Politehnica.

Aducerea palmaresului în Timiș, după ce ani de zile a fost dosit la Drăgășani, Drumul Găzarului, la sediul BkP, lângă stadionul Dinamo, și apoi printr-un penitenciar, are foarte mare importanță pe termen lung. Este pentru prima dată după anul 2000 când palmaresul este deținut de cineva din Timișoara. Cu atât mai mult, de trei instituții stabile și oarecum credibile: Primăria Timișoara, CJ Timiș și Universitatea Politehnica, ultima fiind ingredientul forte, dar nu și suficient, al asocierii. Pentru prima dată, autoritățile publice care dau socoteală microbiștilor o dată la patru ani sunt responsabile de palmares și de dosarul juridic al numelui Poli. De acum înainte, orice investitor privat care va veni să finanțeze Poli Timișoara nu va deține controlul exclusiv și secular pentru acest drept, dacă cele trei instituții știu ce să facă cu el. Poate că nu ar fi excesiv de prudent ca primăria, CJT și UPT să intre ca asociate în AFC Politehnica sau să-și transfere aceste drepturi mai mult decât printr-un contract de asociere. Dar asta e o altă chestiune ce s-ar putea pune în discuție cu timpul, odată cu dispariția fizică a membrilor fondatori AFC.

Poate că unii își frământă nopțile cu gânduri negre, oare ce-a vrut să zică primarul Nicolae Robu când a atras atenția că „ACS Poli este nu numai proprietarul numelui, culorilor și palmaresul, ci și unicul îndrituit să le utilizeze”? L-am întrebat pe primarul Nicolae Robu cum înțelege să-și exercite dreptul de exclusivitate asupra acestui drept (palmares, culori, nume) obținut în instanță. „Dreptul în cauză este exclusiv, pur și simplu. Eu nu doresc, însă, să facem uz de exclusivitate, câtă vreme ceilalți utilizatori se comportă cu bun simț, civilizat, decent, respectuos, așa cum sunt tratați ei de către noi”, a spus Nicolae Robu. S-a înțeles pe „Știința”? Băieții cu spray-urile?