Dar cu juniorii si copiii lui Poli ce aveti?

Zilele trecute, primarul Nicolae Robu, după o lungă pauză în care a evitat acest subiect, a adus mult așteptatele precizări în cazul ACS Poli. Spre disperarea av. Carmen Obîrșanu, Freddy Simonis și a multor altora, Robu a anunțat că echipa nu se va desființa. Mai mult, a lăsat de înțeles că în anul competițional viitor vom avea pe „Dan Păltinișanu” un mare derby local: Poli vs. Poli. Și asta fiindcă idealizata fuziune dintre cele două cluburi nu se poate face atâta timp cât cei de la ASU refuză în termeni foarte duri acest lucru. Or, ca într-o căsătorie, nu poți face fuziune cu forța. Că nu mai suntem nici în Evul Mediu și nici la țigani unde căsătoriile erau/sunt aranjate.

Evident că, la patru ani de la înființare, un bilanț al echipei aduse de la Recaș iese clar pe minus. Cu două promovări și tot atâtea retrogradări din prima ligă, ACS Poli pare, aparent, un proiect ratat. Mai ales că echipa n-a reușit să fie adoptată nici de spectatori. Numai că aici avem o problemă. Timișorenii sunt în mare parte suporteri de rezultat, care vin la stadion doar când echipa merge bine. Inclusiv în mult lăudata perioadă Iancu, când rezultatele n-au mai venit, nici stradionul nu s-a umplut. De exemplu, la acel 4-1 cu Dinamo din 2011, stadionul a fost pe jumătate gol. Au fost chiar mai puțin oameni decât la ACS Poli-Dinamo 2-0 din vara lui 2013.

Așadar, chiar dacă e clar că echipa nu e iubită ca vechea Poli (care o mai fi aceea?), nu suporterii ar fi prima problemă. Iar aceasta a fost/este în mod incontestabil lipsa banilor. Văd încă multe comentarii și declarații referitoare la milioanele de euro care ar fi intrat la Poli în ultimele luni. Or, de un an, nici Primăria, nici Consiliul Județean n-a vărsat în vistieria clubului niciun leuț. Și acest lucru trebuie spus răspicat. Nu mai insist, se știe de ce, pe motiv de Curtea de Conturi din jurisdicția PSD. (Apropo, chiar duminică, la finalul meciului cu Poli, Florin Prunea, președintele celor de la Iași, mulțumea primăriei pentru sprijinul financiar acordat echipei. Fiindcă în alte părți se poate, mai ales dacă sunt primari PSD!)

În al doilea rând, nu Curtea de Conturi ar fi singura problemă. De exemplu, luni în șir, autoritățile locale au stat cu mâinile în sân în așteptarea unui răspuns la contestația trimisă la Curtea de Conturi București, fără a pregăti un plan B. Apoi a fost managementul deficitar. Într-o primă fază, tot felul de politruci s-au învârtit pe la Poli cu sau fără treabă, mai mult încurcându-i și pe cei care mai făceau câte ceva. Bomboana pe colivă a reprezentat-o sesiunea de transferuri din această iarnă, făcută de aventurierul Daniel Stanciu. Transferuri care au îngropat definitiv echipa. Au fost puși pe liber (câțiva plătiți însă) jucători nu neapărat excepționali, dar fotbaliști, și aduse niște „gloabe” care n-ar avea loc nici la Milenium Giarmata. Ei bine, pentru aceste chestiuni, cineva ar trebui să răspundă totuși.

Revenind la viitorul lui Poli, cred că Robu are dreptate. Echipa nu poate fi desființată. Când spun acest lucru, mă gândesc în primul rând la Centrul de copii și juniori. Acolo unde s-a făcut treabă, chiar cu bani puțini sau foarte puțini. Pe salarii mizerabile, antrenorii de la „Centru” au scos jucători, cu câteva clase peste, de exemplu, Suarez, Pissas sau Rajcomar, „vedetele” aduse în iarnă. Sunt mulți juniori acolo care merită o șansă, iar această șansă să fie aici, la Timișoara, nu să fie vânduți pe un pumn de bani în întreaga țară. Chiar dacă obiectivul echipei nu va fi promovarea în primul an, toți cei care au responsabilitate pentru acest club trebuie să se gândească în primul rând la juniorii și copiii Timișoarei, la viitorul fotbalului timișorean.

Însă și aici ar mai fi o problemă. Dacă ajunge și Poli la CSM-ul lui Radu Țoancă e o șansă pierdută. Fiindcă acest CSM parcă s-a făcut doar pentru a băga bani cu nemiluita într-un sport, onorabil de altfel, dar unde Timișoara e singura echipă din țară. În argou spus, suntem cei mai tari din parcare, dar e o parcare goală. Exemplu concret, echipa de handbal, care deși e medaliată cu bronz, se destramă fiindcă nu s-au mai dat bani de luni întregi. În schimb, sunt ținuți 50-60 de jucători la echipa de rugby, care are un buget dublu față de bugetele adunate ale celorlalte echipe.