De ce nu se ascund „olguțele”?

S-a încheiat o campanie electorală plictisitoare. Cu siguranță, cel mai sec eveniment de acest gen, egalat poate de scrutinurile pentru Parlamentul European ori vreun referendum fără miză. Decizia ca alegerile locale să se desfășoare într-un astfel de anonimat nu a fost luată pentru voia noastră, e clar. Strategii partidelor cu putere de decizie și-au protejat astfel primarii în funcție, la fel cum au făcut-o prin sistemul de vot cu un tur. Depinde și ce vrem, la urma urmelor. Când era nebunia cu sacoșele pline de zahăr, făină și ulei, când erau oboarele ticsite de flămânzi veniți la „pomana” nu știu cărui candidat, atunci privind de sus, strâmbam din nas și puneam proasta decizie a poporului pe seama plocoanelor electorale. Acum e liniște. Nici măcar bannerele de pe stâlpi care te întâmpinau la intrarea în sate nu te mai avertizează că pe 5 iunie sunt alegeri. Dacă trăiam în Elveția, probabil ni se părea normal. În România însă ne lipsește tumultul, iar efectul nefast nu va fi în flămânzirea electoratului ușor de manipulat, ci în slaba participare la urne. Nu venea multă lume nici când le făceai poftele cu tarafuri și fasole la cazan, acum habar n-ai că se întâmplă ceva măreț pentru poporul ăsta.

Vă imaginați cât de nesărată a fost această perioadă preelectorală dacă niște tehnici de campanie au devenit subiect principal? Este cât se poate de limpede că PNL Timiș nu a optat pentru o campanie personalizată pentru președintele consiliului județean. Acolo pe prima poziție a ajuns, cauzele le știți, Alin Popoviciu. Dar cum Alin Popoviciu vine dintr-un PDL cu bube pe segmentul corupție (la mare concurență cu liderul de piață PSD și urmăritorul PNL), chiar el având un dosar la DNA pentru tot felul de abuzuri, dregătorii de campanie nu l-au scos pe afișe cu capul său mare și zâmbitor. Dacă vreți, e ca șmecheria aia din comerț, când pe un produs scrie cu litere mici ce fabricantul nu vrea să afle cumpărătorul. Plictisiți și ei, cei de la PSD au considerat asta e șansa lor de a face de căcat PNL. Și nu era chiar de pierdut o astfel de oportunitate, dacă partidului reclamant nu i-ar mirosi cadavrele prin dulapuri. A venit Liviu Dragnea la Timișoara să vorbească de șmenari la adresa lui Alin Popoviciu și Nicolae Robu. Cum „șmenarul” e prin definiție un bișnițar schimbător de valută (pe vremuri), hai că la Alin Popoviciu nu mă bag, dar chiar e caraghios să-i atribui un astfel de păcat lui Nicolae Robu. Și venind de la cine? De la Liviu Dragnea, omul care a închis un județ ca pe propria prăvălie când era președinte de consiliu județean la Alexandria.

Revin însă la mirarea PSD Timiș, a lui Sorin Grindeanu și a lui Freddy Simonis, că liberalii îl ascund pe Alin Popoviciu de ochii publicului. N-a fost până la final chiar așa, dar haideți să-i credem că așa a fost. De ce s-a întâmplat asta? Dacă partidele sunt obișnuite să mănânce rahat, unele mai mult, altele mai puțin, uite că electoratele diferă, domnule Grindeanu. După o privire aruncată pe „lista rușinii” realizate de „România Curată” cu candidații cu probleme de integritate a ieșit următorul clasament. PSD – 26 cazuri, PNL – 21 cazuri, ALDE – 20 cazuri. Și de aici se vede că partidele nu au învățat mare lucru, deși știu că au electorate oarecum diferite. Dacă ar merge la vreo ședință a conducerii centrale, Sorin Grindeanu n-ar avea nicio problemă să susțină candidatura Olguței Vasilescu la Primăria Craiova, deși aceasta a vizitat DNA mult mai intens decât Alin Popoviciu. Dar de aia, Sorin Grindeanu tot vine acasă și devine ironic la adresa liberalilor care-și ascund candidatul la președinția CJ Timiș.

Am spus-o și cu alte prilejuri, noii și vechii liberali sunt niște „pesediști” ceva mai spălați. Statistica „României Curate” arată lucrul ăsta. Sorin Grindeanu se face că nu cunoaște motivul pentru care liberalii nu se pot abține să facă exact ca pesediștii, să pună „șmenari” în vârful listelor, dar măcar se feresc să-i promoveze cu râvnă. RUȘINEA. Măcar ăstora le e rușine cu alegerea făcută și nu vor să pună mecla lui Popoviciu pe toate afișele, însă la PSD acest sentiment n-ar exista. Un pesedist știe că va fi votat cu 90% și dacă justiția i-ar da condamnare „cu suspendare”. Știe, acceptă lucrul acesta și, mai mult, nu se ferește să și-l asume în fața electoratului. Că doar hoțul nu-i hoț destul dacă nu e și… „gospodar” PSD.