Mai birocratizam si noi ceva in tara asta?

Știre: „Pe motiv de birocrație, depozitul Inspectoratului Școlar Timiș s-a umplut de rechizite”. Despre ce este vorba? Statul îi ajută cu rechizite gratuite pe elevii provenind din familii sărace. Nu sunt bani mulți, în jur de 30 de lei pentru fiecare copil. Dar tot statul a stabilit câteva criterii extrem de complicate pentru ca o familie să-și dovedească sărăcia. Pentru 30 de lei, trebuie să faci nu dosar cu n-șpe mii de acte și dovezi. Prin urmare, chiar și săracii preferă să scoată un leu din buzunar pentru caiete, decât să piardă zile întregi pe drumuri. Astfel că depozitul inspectoratului, și în mod cert același fenomen se întâmplă în toată țara, e plin până la refuzz de rechizite noi. E doar un exemplu minor privind stupida birocrație din România.

Orice om știe că pentru a-și reface, de exemplu, fațada la casă, trebuie să aibă o autorizație de la primărie. Pentru a primi această autorizație trebuie să umble după n-șpe mii de avize de la tot felul de instituții ale statului. Ba, unele dintre ele expiră până faci rost de altele. Și atunci omul nostru – și vorbesc doar de cei de bună credință – are două variante. Asta, dacă nu vrea să ajungă la balamuc umblând după cai verzi pe pereți. În primul rând face lucrarea fără autorizație, păstrând niște bani pentru șpăguirea inspectorului de zonă când va veni în control. A doua variantă ar fi să apeleze la un intermediar, la Radu Țoancă, de exemplu în cazul Primăriei Timișoara, pentru a primi mai repede autorizația. Sunt lucruri cu care fiecare om se lovește zi de zi.

La nivel mai mare, oamenii de afaceri – iar vorbesc de cei de bună credință – se lovesc la rândul lor de un zid birocratic care-i sufocă. Vrei să faci un proiect pentru atragerea de bani europeni, te lovești de același sistem birocratic. Unii rezistă cât rezistă, apoi trebuie să se „adapteze” regulilor din România, adică să caute căile mai scurte, însemnând însă bani la negru. Alții, cum sunt mulți afaceriști străini, își strâng catrafusele și pleacă fără să se uite înapoi. Ba birocrația a ajuns să lovească chiar în instituții publice, cum sunt primăriile. Știre din Timișoara: „Birocrația din România ține blocate vaporașele pe Bega”. Nu mai discut de faptul că birocrația este indisolubil legată de corupție, iar diminuarea ei ar însemna șanse egale pentru competitori.

De ce se întâmplă toate acestea? Niciun guvern politic, indiferent de culoarea sa, nu și-a pus până acum problema reducerii birocrației, lucru care ar însemna o adevărată reformă a statului român. Și asta din cel puțin două motive. În primul rând, prin reducerea birocrației, mulți angajați din aparatul de stat și-ar pierde obiectul muncii. Pe cale de consecință, ar trebui făcute mari disponibilizări în acest domeniu. Or, din păcate, în România, în aparatul de stat sunt prea puțini funcționari publici profesioniști și prea multă clientelă politică. Clientelă care stă pe cocoțată pe spatele funcționarilor care muncesc. Incompetenți până în măduva oaselor, acum acești politruci își ascund ignoranța și refuzul de-a semna documente pe seama DNA. Din păcate, DNA îi ia doar pe corupți, nu și pe proști.

În al doilea rând, pe oamenii politici nu-i deranjează foarte mult birocrația. Ei au „shortcut-urile”, acele scurtături prin care-și pot rezolva problemele. Plus, tot din clasa politică s-au născut acei intermediari, „băieții deștepți” care rezolvă orice fel de problemă. Fiindcă în România trăiesc foarte bine sute, dacă nu mii de „Radu Țoancă”. Contra unor sume, din care o parte ajung la partide, ei rezolvă orice. De la câteva zeci de lei pentru o banală dovadă, până la milioane de euro pentru o despăgubire la ANRP. Aici nu mai vorbesc de șpăgile primite de funcționarii publici puși politic.

Prin urmare, partidele politice, fie ele liberale, social-democrate, liber-schimbiste sau orice ar fi, nu doar că nu vor să reducă birocrația, dar chiar o doresc mai mare. Apropo de guverne, în mod paradoxal, cele mai multe angajări la stat s-au făcut în perioada așa-zisului guvern liberal al lui Tăriceanu. Pe vremuri, un premier spunea că în România nu mai e nimic de furat, iar realitatea a dovedit ulterior că n-are dreptate. Acum, la nivelul extrem de ridicat al birocrației, se poate spune că mai mult e imposibil. Ei bine, viitorul poate o să ne contrazică. Și încă o chestiune. Singurul guvern care și-a propus să facă o reformă în acest domeniu este cel condus de Dacian Cioloș. Cu acea „comisie de tăiat hârtii”, despre care nu prea se mai aude nimic de ceva vreme. Problema este că și acea comisie, și cei care care lucrează pentru ea sunt tot funcționari publici. Adică tot oameni care n-au niciun motiv să reducă birocrația…