Legislativul timisorean a stabilit: de astazi, securistii nu mai au onoare

Bănuiesc că Adrian Orza se gândea la cineva și la ceva când a întrebat, în plenul municipal, ce se va întâmpla cu cetățenii de onoare ai Timișoarei care au apucat să fie cadorisiți cu acest titlu înainte ca neapartenența la aparatul PCR și al Securității să fie o condiție pentru a fi compatibil cu acest titlu. Că nu de nebun s-a apucat fostul viceprimar să-și amintească cui i-a dat Gheorghe Ciuhandu vreme de patru mandate aceste semne de mulțumire pentru cei care au contribuit la o mai bună imagine și la dezvoltarea Timișoarei. Bine că domnișorul Orza s-a întrebat și acum despre o astfel de chestiune, dar foarte bine se putea întreba și când muncea pe Loga nr. 1 dacă despre cutare sau cutare se vorbește a proasta că ar fi colaborat cu Securitatea sau e ceva adevăr în povestea asta. Măcar la nivel de dezbatere. Și să nu pună botul împreună cu tot consiliul la propunerile și laudatio făcute de diverși țucălari în folosul șefilor de la partid.

Zilele trecute, consiliul local a stabilit, la propunerea a trei aleși PSD, culmea, și a unui liberal că, pe viitor, cetățean de onoare al Timișoarei va putea fi numai acela care declară înainte de toate că nu a fost activist de partid comunist și nu a turnat sau nu a lucrat la Secu, ca instituție politică. În fine, această continuare a textului a avut întotdeauna menirea de a-i scoate din rahat pe unii care s-au dat la dulce pe vremea lui Ceaușescu, de parcă un nepracticant de poliție politică n-ar fi avut aceleași avantaje și obligații instituționale conferite de viața de securist ca și militantul din prima linie. E ca și cum ai spune că o căpetenie a Statului Islamic nu poate deveni cetățean de onoare al Parisului, dar frizerul lui Abu Bakr al Baghdadi ar fi eligibil.

Revenind la veșnic tânăra speranță a politicii timișorene, domnișorul Adrian Orza a cerut colegilor consilieri să i se explice ce se întâmplă cu un activist comunist sau securist care a apucat să primească titlul de cetățean de onoare al Timișoarei. Ne mai onorează mult cu prezența sau cineva se gândește și la astfel de nedreptăți ca pe lista cu merituoși să fie mulți revoluționari, dar și vreun reprezentant al instituției care i-a căsăpit în decembrie 1989 și zeci de ani până atunci? Se pare că domnișorul Orza nu a primit un răspuns pe această temă, iar noi, timișorenii, vom fi obligați să fim mândri de unii indivizi cel puțin dubioși în speța ridicată prin HCL, dar care au primit o astfel de distincție cu mai mulți ani în urmă.

Bine, acum discuția s-ar putea bifurca. Un om e om și înainte de 1989, și după, iar greșeala e omenească, căci altfel Mesia s-ar fi putut ridica și din Teleorman, nu neapărat din Nazaret. IPS Nicolae Corneanu, Dumnezeu să-l ierte, a colaborat cu Securitatea în forme dizgrațioase la un moment dat, dar a trăit apoi în respect față de democrație, față de semeni, devenind una dintre cele mai respectate figuri ale societății civile din Banat. Pe de altă parte, Ioan Holender ne-a luminat cu munca sa la opera din Viena, dar mai apoi își dă cu mucii în fasole și îl susține activ, ca vector electoral, pe Victor Ponta la președinția României. Săracu’ Lorin Fortuna! În decembrie 1989 a ținut trează revolta din piața Operei, iar acum fug oamenii de el când încearcă să ridice mitinguri despre balaurieni și crocodilieni.

Iar exemplele ar putea continua cu nume care au clădit ceva în Timișoara, cu bani de la guvern, e adevărat, dar cu mult lobby și organizare au reușit să lase ceva concetățenilor. Care obraz îl vedem mai strălucitor? Cel de medic și savant de renume mondial, ctitor de clinici sau cel de politician care și-a stopat subit cariera, taman în momentul în care legea electorală solicita la depunerea candidaturii să declari pe propria răspundere că nu ai colaborat cu Securitatea. Da, d-le Orza, cu ăsta ce facem?