Jurnal de campanie (4): E clar, vom avea centura! O zice chiar si Alina Gorghiu

Dacă mai aveam unele emoții, acum ele s-au risipit. Dacă Alina Gorghiu a spus că Timișoara va avea centură, atunci așa trebuie să fie. Doamna Alina, dar un stadion se poate? Dacă ți-e șef de partid Băsescu, cum poți să fii și tu? Nu, nu bețiv, ci doar ghiolban. Și să te adresezi oamenilor cu „bă”. Tăriceanu se vrea premier. Mulți români n-ar zice ba, numai că și-ar dori ca tot guvernul lui Tăriceanu să aibă sediul la Jilava sau Poarta Albă.

Dimineața pe centură, noaptea la bumtzi-bumtzi
Sâmbătă, 29 octombrie, primarul Nicolae Robu s-a întâlnit cu șeful șeful CNAIR (fostul CNADR), Cătălin Homor, la finalul discuțiilor edilul timișorean fiind extrem de fericit de rezultatul acestora. Și asta fiindcă s-a stabilit în termeni clari, inclusiv de calendar, că mult visata centură a Timișoarei se va face în cel mai scurt timp și încă pe pe spezele CNAIR. Așadar, treaba era clară, chiar Robu fiind garantul pentru decizia luată. După numai o săptămână, vineri dimineața, o nouă întâlnire la Timișoara pe marginea centurii, între ministrul Transporturilor, Sorin Bușe, primarul Robu și candidatul Alina Gorghiu. La finalul discuțiilor, printr-un comunicat de presă, președintele PNL ne anunță că se va face centura. Păi cum așa? Acest lucru nu era stabilit acum o săptămână, după cum a zis Robu? Doar acum s-a bătut în cuie, fiindcă a discutat Gorghiu cu Bușe? Sau a fost doar un simplu joc de imagine cu mari conotații electorale din partea Alinei Gorghiu? Dacă da, e corect să te împăunezi cu munca altora? Dacă însă totuși dna Gorghiu cu imensa ei influență a rezolvat problema, putem să-i mai cerem niște investiții pe care Robu le-a promis, dar nu le-a mai făcut? De exemplu, un stadion, o sală de sport, un spital regional, bazin olimpic etc. Și încă ceva. În seara-noaptea aceleiași zile, cu sentimentul datoriei împlinite, la invitația fostului bodyguard devenit om de afaceri Alin Gherman, candidata Alina Gorghiu a fost prezentă la clubul Fratelli. Evident, nu singură, ci alături de primarul Robu. Care, la rândul lui, a venit cu cei doi vătafi de care, mai nou, nu se desparte. E vorba de vătaful de la partid, Alin Popoviciu, și cel de la primărie, Ionuț Nasleu.

Bă, se poate ceva și mai penibil?
Candidații PMP au umplut în ultima perioadă paginile de Facebook cu un fel de slogan care se dorește a fi zglobiu, dar sfârșește prin a fi cât se poate de penibil. „Bă, se schimbă clasa politică!”, sună sloganul PMP, șpilul fiind alăturea lui „bă” cu „se”, adică Băse. Acum, dincolo de faptul că PMP vorbește de schimbarea clasei politice, în timp ce partidul a devenit o imensă ghenă unde s-au deversat tot felul de traseiști politici. (Vedeți doar Marius Dugulescu, locul II pe lista de deputați Timiș, prin câte partide a colindat, până să ajungă aici.) Dincolo chiar și de faptul că infractorii și penalii din politică și-au găsit doar în PMP, în afară de ALDE, locuri călduțe pe liste. Adică, dincolo de toată bădărănia și ipocrizia sloganului, mai am o nelămurire. Respectiv, cum arată alegătorul care acceptă să fie luat cu „bă” și totuși să voteze nesimțirea, în loc să i-o întoarcă la fel de ghiolbănește.

Al cui premier vrrea să fie Tăriceanu

„Tata” tuturor hoților din politică a venit și la Timișoara. Exact, e vorba de Călin Popescu Tăriceanu, neabătutul luptător pentru drepturile infractorilor, el însuși penal. Ei bine, scriitorul de bilețele roz a vorbit la Timișoara nici mai mult nici mai puțin decâțt de reformarea Justiției. Cum va fi aceasta nu ne-a spus. Dar probabil „reforma” respectivă înseamnă ca toate dosarele penale să fie validate de premier sau partidul aflat la putere. Sau un politician, oricât ar fura, să nu fie dat pe mâna Justiției, ci, eventual să întoarcă la stat sau chiar partid jumătate din cât a furat. Și, mă rog, alte „reforme” gândite de președintele partidului tuturor penalilor care nu și-au găsit loc în altă parte. Dar asta n-a fost de ajuns, dl Tăriceanu s-a autopropus chiar și premier al României. Acum, depinde și ce premier. Fiindcă există varianta ca, așa cum există premieri și guverne din umbră, Tăriceanu să-și formeze un cabinet în spatele gratiilor. Clienți pentru portofolii ar fi, de la Ponta și Șova miruitul, până la Hrebenciuc sau Băsescu.