Vaporasele de pe Bega si povestea drobului de sare

Ce mare fericire a fost pe primarul Nicolae Robu când, în sfârșit, a venit primul vaporetto în Timișoara. Apoi au venit și altele, pentru care primăria a achitat în total nu mai puțin de șapte milioane de lei. Aceste vaporașe urmau să fie integrate în transportul public, să se bucure de ele toți timișorenii. Numai că liderii primăriei au uitat un „amănunt” atunci când le-au achizționat. Și încă unul important: potrivit actualei legislații, vaporașele nu pot fi puse în circulație. Așa că ele sunt folosite acum ca adăposturi de lux pentru boschetari. Și chiar sunt de lux, la șapte milaione de lei!

Prin urmare, timișorenilor le sunt de folos vaporașele precum tuaregilor din Sahara săniile trase de câini. Cu deosebirea că tuaregii nu-și cumpără sănii. (Noroc – și cu asta rămânem deocamdată – că primarul Robu s-a putut filma pe un vaporaș în mișcare pe post de Leo di Caprio în „Titanic”.) Culmea, nu e prima dată când, vorba românului, primăria a pus carul înaintea boilor. Cu vreo trei ani în urmă, la inițiativa fostului city manager Sorin Drăgoi, au fost achiziționate mai multe microbuze, tot pentru transportul în comun. Nici ele n-au putut fi puse în circulație pe motiv de lergislație, astfel că acum stau abandonate pe undeva. Alți bani aruncați pe fereastră pentru care nimeni nu răspunde.

Revin însă la vaporașe, fiindcă aici e vorba de milioane de euro, nu de câteva zeci de mii precum în cazul microbuzelor. Acum, primarul Robu ar avea două opțiuni. Prima ar fi să transforme aceste vaporașe în cluburi de noapte, fiind oricum un fan al acestor stabilimente. Sau, pur și simplu, în birturi. Că tot voia să rupă din parcuri, pentru a face tot felul de terase. La urma urmei, decât să stea să se degradeze, mai bine așa ceva.

Ar mai fi însă și o altă a variantă, ceva mai serioasă, dar la care trebuie puțin muncit. Se știe, peste puțin timp vin alegerile parlamentare. La ce folosesc parlamentarii, la urma urmei? Nu pentru a face lefi sau a corecta altele? În orice țară normală, ei adună nemulțumiri vizavi de unele aspecte legislative pe care apoi le corectează în parlament. În cazul vaporașelor avem de-a face tot cu ceva chichițe legioslative. De ce nu pot fi ele rezolvate printr-o inițiativă legislativă? La urma urmei, aleșii noștri sunt trimiși la București doar ca să ridice mâna când le dictează șefii de partid? Evident, există și posibilitatea ca primarul Nicolae Robu să discute direct la guvern despre aceste aspecte. Fiindcă orice lucru se poate corecta, inclusiv un act legislativ. Problema este că această cale implică puțin travaliu și niscaiva pricepere. Ce face Robu în schimb? Stă cu mâinile în sân, tânguindu-se de soarta nedreaptă de care a avut parte. Adică a vrut să facă bine timișorenilor, a dat un purcoi de bani pe niște vaporașe puse acum la ruginit. Oarecum, edilul a adoptat poziția celor două femei din povestirea lui Ion Creangă, care se vaită că va cădea drobul de sare pe copilaș. Și se vaită și se vaită fără a face nimic. De fapt, adevăratul titlu al povestirii este „Prostia omenească”.