A facut Iohannis sacrificiul suprem?

Șoferul lui Liviu Dragnea (habar n-am cum îl cheamă) – premier; Șerban Nicolae – ministrul Justiției; Darius Vâlcov – ministrul Finanțelor; Radu Mazăre – ministrul Carnavalurilor și Circului (e nevoie de circenses dacă nu va fi panem); Elena Udrea – vicepremier și titular la Ministerul de combatere a Statului paralel; Mihai Gâdea – ministrul Propagandei; Sebastian Ghiță – șef SRI; Florin Iordache – șef DNA (dacă nu se desființează instituția); Alina Bica – procuror general; Dan Voiculescu – șef SIE; Sile Cămătaru – șef SPP etc. Este Orwell? Cică nu ar fi. Cu unele exagerări, cam așa ar fi arătat România dacă președintele Klaus Iohannis refuza propunerea PSD de-a o desemna premier pe Vasilica Dăncilă.

Se știe, la cald și extrem de emoțional, după această desemnare, foarte mulți apropiați ai președintelui au sărit în sus supărați. Unii au spus că-i fricos, alții că e prea comod să ducă o bătălie cu PSD, unii l-au făcut cinic, iar alții și-au amintit că și Iohannis a trecut prin USL. Nu puține au fost vocile, altădată apropiate de președinte, care au vorbit de un pact Iohannis – Dragnea, respectiv primul rămâne ficus la Cotroceni, iar ultimul va fi fuhrer-ul României. Ba chiar și strada care luptă împotriva corupției a sărit la președinte, acuzându-l de pact cu corupții.

După ce emoțiile s-au mai stins, un interesant scenariu a început să se rostogolească în cercurile politice și media. Dacă nu mă înșel, prima care l-a vehiculat, cu subiect și predicat, a fost Raluca Turcan. Acest scenariu spune că, dacă ar fi refuzat desemnarea Vasilicăi „Cap de mătură”, Iohannis ar fi fost suspendat din funcție. Un lucru care era deja vehiculat și chiar lideri ai PSD (Olguța Vasilescu) nu s-au sfiit să-l propage în spațiul public. Dar asta era cea mai mică problemă. Ajuns președinte interimar, Tăriceanu urma să dea drumul pe foarte repede înainte tuturor monstruozităților din noua lege a Justiției, Codului Penal etc. Mai mult, urma desființarea DNA, iar dacă nu, în mod cert schimbați șefii DNA, Parchetului General, SRI, SIE, SPP etc. Evident, trecea și guvernul condus de șoferul lui Dragnea, iar după 30 de zile, Iohannis putea să revină la Cotroceni să ascută creioane. Parlamenul anula și referendumul privind demiterea președintelui ,fiindcă – nu-i așa? – acesta ar fi fost câștigat clar de Iohannis. Or, PSD-iștii și slugile lor tot cu asta ne bat la cap toată ziua, că poporul i-a ales, iar o întoarcere la popor pe demiterea lui Iohannis le-ar fi scos din cap acest refren.

Acum, este acest scenariu real? După modul în care s-au comportat PSD-iștii în primul an de mandat nu cred că există vreun argument care să-l contrazică. Tot apropiați ai lui Iohannis i-au cerut acestuia să devoaleze public scenariul. Și aici cred că președintele nu putea face acest lucru. Fiindcă propaganda i-ar fi sărit din nou în cap, acuzându-l de securism sau – cine știe? – un Watergate românesc cu microfoane plantate la ședințele PSD. Așadar, personal nu putea face acest lucru. Iar la urma urmei, dacă ar fi jucat egoist, doar pentru el în perspectiva alegerilor prezidențiale, lui Iohannis îi convenea mai mult scenariul suspendării. Care nu doar că i-ar fi consolidat voturile din tabăra străzii care acum îl înjură, dar, prin victimizare, și din partea neutrilor sau chiar a foștilor votanți PSD care n-au fost îndobitociți complet de A3 și Ghiță TV. Astfel că dintre un rău uriaș și un rău foarte mare, Iohannis a ales ultimul. Sacrificându-și propria imagine, la propriul electorat. Un sacrificiu tacit și tocmai de aceea mai de apreciat. Repet, dacă scenariul de mai sus e real.