Vecinul meu coadă de topor

Oameni buni de la orașe și sate, dragi români, vă imaginați scena aia standard dintr-un film prost american, în care bărbatul vine acasă obosit de la serviciu și dă binețe familiei. Nevasta radiază de bucurie și își întreabă soțul iubit cum a fost astăzi la lucru, iar el spune plictisit că a făcut aia și aia. Sau imaginea cu el mergând responsabil să-și îmbrățișeze copilul înainte ca acesta să adoarmă liniștit că tatăl său este un om bun. Cum ar fi scena asta cu senatorul Eugen Dogariu, de la PSD, cu deputații Matei Suciu și Alfred Simonis, aleși pe listele Timișului ale aceluiași grup politic organizat? Ori cu Marian Cucșa, de la ALDE, sau parlamentarii minorităților sârbe și bulgare plecați și ei de aici, din Timiș.? Vi-i imaginați pe vreunul venind acasă joi seară, sărutându-și doamna și copilul pe frunte, răspunzând la această întrebare. „A fost bine, dragă. Nimic deosebit, tocmai am distrus o țară”, ar zice personajul din povestea reală pe care-o trăim astăzi cu toții.

Două voturi au avut cei de la PSD-ALDE mai multe decât le-ar fi fost necesar pentru trecerea codurilor penale și de procedură penală. Poate cele două voturi au fost ale lui Slavoliub Adnagi si Petronela-Mihaela Csokany, cei care-i reprezintă pe sârbii și bulgarii din România, mulți dintre aceștia trăind în zona Banatului. Dacă-i vedeți pe acești deputați, că oameni nu le pot spune, să știți că ei au fost de acord să muncească legislativ în interesul hoților, criminalilor sau violatorilor. Ceea ce nu o afirm eu, ci o statistică care arată cine sunt cei care vor beneficia de pe urma îndulcirii prevederilor codurilor penale. Pentru voi ce-au făcut? A adus careva bani pentru vreun podeț într-un sat locuit de minoritari sârbi sau bulgari? Poate, dar acești bani sunt un preț umilitor de mic pentru cât rău au făcut pentru această țară.

Dacă plecați vreodată în concediu și casa v-a fost spartă, să îi mulțumiți incompatibilului Matei Suciu (PSD), căci poate unul dintre cei anchetați și scăpați în urma acestor modificări este chiar recidivistul ce-a pus ochii pe reședința dumneavoastră. Dacă soția, fetița vă sunt urmărite pe stradă, poate violate sau numai victime ale vreunui exhibiționist, vă rog frumos să-i mulțumiți madamei Csokany (minoritatea bulgară), iar dacă un dereglat vrea să bage cuțitul în oricare dintre noi, să știți că înainte să vă vedeți criminalul ochi în ochi puteți cere o audiență la cabinetul parlamentar al individului Slavoliub Adnagi (minoritatea sârbă), că poate nu reușiți să faceți diferența.

Dacă ați sperat să mergeți în spitale mai curate, mai dotate, cu șanse de vindecare, nu să mori de infecții intraspitalicești, păi atunci ghinionul de a ieși cu picioarele înainte are strânsă legătură cu corupția din sistem și cu legile votate acum de Bianca Gavriliță (PSD). Iar dacă primarul din localitatea în care trăiți se va plânge că nu are bani pentru renovarea școlilor, pentru trotuare, apă, canal și asfaltarea drumurilor, dar îl vedeți că-și ridică casă de vacanță la munte, își ia mașină te teren și prietena lui fii-su manevrează firme de succes, să știți că această treabă ar putea avea în spate abuzul în serviciu dezincriminat de Alfred Simonis (deputat PSD) sau Adrian Diaconu (senator PSD).

Oare ce i-a mânat așa în luptă pe indivizii ăștia? Sunt cateva variante. Sunt în situația să se teamă pentru viitorul lor din cauza anchetelor DNA și atunci încearcă să-și scape pielea. Nu sunt hoți sau corupți, dar vor să devină în viitorul apropiat, căci au și ei o viață, ce mandatele lor, să fie ei fraieri să iasă săraci din politică? Proști nu sunt și naivitatea ar fi cea mai blândă concluzie, dar cred că este mult mai complicat decât atât. Dacă îi vedeți cumva pe stradă măcar să le arătați obrazul, români, sârbi, bulgari, ce-om fi, poate le va fi rușine să se uite în ochii dumneavoastră, deși nu m-aș baza pe asta.

P.S. Deputatul PSD Timiș Adrian Pau a lipsit de la votul pe codurile penale. A ratat șansa vieții sale să meargă și să voteze împotrivă. E bună și atâta disidență, să nu mergi la un vot care-ți întoarce țara două decenii în urmă. Să fim idealiști și să gândim că din toată gașca asta politică organizată măcar pe unul l-a mustrat conștiința. E ceva și asta, nu? Timișoara anului 2018, la aproape 30 ani de la revoluție.