Timișoara virtuală a primarului Nicolae Robu

Primarul Nicolae Robu termină și acest an în forță, războindu-se cu toți cei care nu-l ridică în slăvi pentru mărețele realizări. Iar ultimul mare subiect de dispută a fost mizeria care a cuprins orașul. Din Jamaica, Robu spune că orașul e sublim de curat, iar dacă mai sunt ceva deșeuri, de vină sunt timișorenii sau PSD prin ADID sau cine știe ce conspirație mondială. În schimb nu-și pune problema că mizeria e cauzată de faptul că primăria n-are contract cu o firmă de curățenie.

Când a nins, același primar a văzut o deszăpezire făcută ca la carte. Când evidența a ieșit totuși la suprafașță a dat vina pe… Ciuhandu și greaua moștenire. Dar primăria n-avea contract de deszăpezire… Dacă i se spune că Timișoara n-a atras bani europeni, Robu vine și numără, mai ceva ca Pristanda steagurile, tot felul de proiecte neimplementate. Nu spune nimic că, dacă nu era Guvernul PSD care a prelungit de pe 31 decembrie pe 29 martie, termenul de depunere a proiectelor, Timișoara pierdea 53 de milioane de euro care i se cuveneau. Fiindcă nu s-a reușit depunerea proiectelor până la data inițială, iar primăria n-are oameni pricepuți să scrie proiecte…

Primarul Robu și-a construit în schimb propria sa Timișoară virtuală, care de multe ori n-are nicio legătură cu realitatea. Mai tot timpul el se extaziază pe Facebook pe motiv cât de frumoasă e Timișoara. Aici are dreptate, Timișoara e frumoasă și a fost dintotdeauna. A fost poate cel mai frumos oraș din țară, dar asta la timpul trecut. Timișoara a fost supranumită „Mica Vienă” nu datorită lui Nicolae Robu, ci pentru clădirile sale amintind de cele din Capitala Austriei. Apropos, în pofida atâtor promisiuni, multe clădiri din centrul Timișoarei au rămas în paragină. Alte orașe au putut să le refacă, la noi nu. Nicolae Robu n-are nicio legătură nici cu mult clamatele premiere ale Timișoarei. Mă rog, dacă nu punem la socoteală alt gen de premiere, ca de exemplu primul municipiu fără curățenie stradală etc.

Pe de altă parte, am văzut multe comentarii în care Robu este făcut mincinos. Înclin să cred că aceste acuze nu sunt îndreptățite. A minți înseamnă a spune un neadevăr cu bună știință. Robu chiar este convins că e un personaj providențial pentru Timișoara și că a făcut minuni în oraș. Așa cum e convins la acele grotești meciuri de fotbal în care marchează gol după gol, că apărătorii adverși se dau peste cap să-l oprească. (Oricum, o propagandă mai proastă acestui sport, altfel atât de frumos, n-am mai văzut niciodată.)

Evident, Robu nu e nici primul, nici ultimul din istorie cu probleme în percepția realității. De exemplu, Ceaușescu era convins că românii o duc bine, că-l adoră și că el a dus România „pe cele mai înalte culmii ale prosperității”. Chiar și la revoluție era convins că cei care au ieșit în stradă sunt plătiți de agenturi străine. Apropo, și Robu e convins că ziariștii care percep altfel realitatea înconjurătoare decât el sunt plătiți de tot felul de agenturi. Mai mult și Robu e convins că 90% dintre timișoreni vor da buluc la urne ca să-l voteze. Restul de 10% sunt hateri și dușmani ai Timișoarei.

De unde acest deranjament la nivel de percepție în cazul lui Robu? Dincolo de faptul că, precum orice narcisist sadea este predispus la așa ceva, problema este că între el și Timișoara a fost trasă o perdea virtuală de către yes-manii din subordine. Precum croitorii din “Hainele cele noi ale împăratului”, aceștia l-au convins că e genial și pe orice pune mâna se transformă în aur. Ori, când unui om i se susură tot timpul la ureche că e zeu, la un moment dat, acel om chiar o să creadă că e zeu. Sau cel puțin dai în mania grandorii. Iar din păcate, în primărie toate posturile cheie au fost acaparate de incompetenți și impostori, bodyguarzi și pițipoance, a căror unică sarcină este să-și preaslăvească stăpânul. Inclusiv, specialiști în scris proiecte europene au plecat din primărie nemaivând loc de tot felul de “greble”. Și astfel intervine acea realitatea virtuală care înlocuiește realitatea propriu-zisă.