De ce forțează Nicolae Robu o lege destinată satelor și micilor orașe

Consilierii locali vor vota marți, într-o ședință extraordinară (graba mare!) a CL Timișoara, lista cu cei 128 de fericiți și meritorii tineri care vor primi de la muncipalitate un loc de casă moca, pe baza Legii 15 din 2003. Este vorba de un proiect extrem de drag primarului Nicolae Robu, pe care l-a forțat de mai multe ori până acum. Nu o să insist pe partea de legalitate a acestei Hotărâri a Consiliului Local, ci mai degrabă a oportunității. Deși și la nivel de legalitate ar fi unele discuții, coincidența făcând ca pe listă să se regăsească mai multe personaje apropiate primarului Nicolae Robu, tineri liberali, odrasle de directori din primărie etc. Ca să nu mai spun că lista inițială a suferit mai multe corecturi în instanțele judecătorești, de-a ajuns consilierul primarului Cătălin Iapă pe un loc neeligibil, spre marea disperare a lui Robu.

Existând însă o lege în acest sens, primarul are tot dreptul să o aplice. Nu și obligația. Poate nu în 2003 când a fost dată, dar ulterior, când prețul terenurilor a crescut galopant în marile orașe, multă lume a spus că această lege ar trebui aplicată doar în micile orașe și în mediul rural. Acolo într-adevăr e binevenită și primarii încearcă prin această lege să atragă cât mai mulți tineri. O dată, aceste comune/orășele ar avea câștiguri în plus din impozitele pe clădiri, care contează pentru acele bugete. În al doilea rând, ar aduce un fel de dinamism în aceste mici localități.

Dar în marile orașe ce rost are? Considerat de multă lume cel mai bun primar din țară (asta e, se poate supăra Robu, dar numai el se crede cel mai mare primar din lume), Emil Boc nu vrea să audă de această lege. Ca să dau un exemplu. La urma urmei, cum am putea cataloga legea în cauză? Socială? Nici vorbă, atâta timp cât trebuie pusă o garanție de 10.000 de euro. Plus nici nu trebuie să fii căsătorit ca să obții plațul, de copii nici nu mai vorbesc. Apoi, locuințele sociale se dau la bloc, nu la casă. O fi liberală? Liberalism înseamnă și competiție liberă. Unii tineri n-au șansa să lucreze în primărie, nici să aibă părinți directori acolo. Dacă au vrut un loc de casă au muncit pe brânci pentru asta. Dacă n-au avut bani pentru casă, și-au luat garsoniere. Dar au muncit. Vrei să ajuți pe cineva, ajută-l să stea într-un apartament, nu la casă! Cine vrea luxul unei case, să-și cumpere teren de pe piața liberă.

Precum un sat, Timișoara vrea să-și țină aproape tinerii, dându-le gratuit terenuri de casă? Să credem că, dacă nu vor primi teren gratis, acești tineri vor pleca din Timișoara, lăsând orașul mai sărac în resurse umane? În frunte cu celebra Sanda Greblă? Exclus, în condițiile în care favorita primarului are un salariu de CEO în firmele private. Sau cu fiul celebrei Rodica Aurelian, directorea de personal din primărie? Nici vorbă, atâta timp cât veșnica bugetară are o casă în Tenerife și Lexus în garaj. În mod cert, nu va pierde Timișoara din dezvoltare dacă Greblă & asociații nu primesc terenuri. Doar a plecat Nestle din Timișoara, iar Robu a spus că nu-i nicio problemă, fiindcă cei 400 de angajați de acolo își vor găsi repede loc de muncă.

Nu în ultimul rând, este foarte important și aspectul financiar al afacerii. La un calcul grosso modo, terenul de acolo ar face aproximativ patru milioane de euro. Nu-i o sumă colosală, dar nici mică nu e. În condițiile în care primarul Robu se tot plânge de bani, oare nu putea să valorifice terenul și altfel decât a-l face cadou? Și dacă nici social, nici liberal, nici democrat, nici progresist nu e proiectul lui Robu, atunci ce hram poartă? Patru milioane de euro doar pentru a aduce un zâmbet pe fețele Sandei Greblă, Rodicăi Aurelian ș.a.m.d.?