Ce ne oferă Dăncilă și Robu în „școala gratuită”? Dascălul și încăperea

Să ne imaginăm că munciți un an și cu poftă de concediu mergeți la o agenție de turism să vă ofere sejurul ideal. Luați cu „all inclusive”, plaja la buza hotelului, dus-întors la aeroport, tot tacâmul. Când ajungi acolo observi că în camera de hotel nu e văruit și ai doar un pat. Un turist mai zelos zice că nu-i bai, cearceafuri și perne se pot cumpăra de la un magazin din localitate. Apoi afli că restaurantul nu e restaurant, bucătari nu există, dar e o sală cu aragaz, frigider și mese unde îți poți prepara tu mâncarea cumpărată de la prima băcănie, foarte aproape. Iarăși se trezesc câțiva turiști să zică că nu-i bai, mâncarea e ieftină și gătesc ei prin rotație. În rest e super OK. Apa e cum ziceau cei de la agenție. E albastră, curată și caldă. De simțit nu poți să zici că nu te-ai simțit bine, dar te enervezi când vezi că la aeroport trebuie să pleci cu taxiul. Te întrebi, că nu ești bou, ce plătești la urma urmelor? Camera goală? Apa mării? Ce îți dau cei de la agenție pentru alea două mii de euro plătite?

Cam așa mergi și la școală. După ceremonialul în care primarul Nicolae Robu vorbește de frumusețea tinereții, copiii și profesorii merg și-și văd de-ale lor chestiuni de studiu. Părinții vin mai spre seară la ședință. E o chestiune aproape autonomă. Nu vine diriginta să ceară ceva. Nu, totul vine de la părinți. Ei sunt organizați într-o asociație prin care rânduiesc treburile extrașcolare. Nu mă refer acum la serbări, ieșiri ale copiilor pe la Moneasa, karaoke. Treaba lor, astea le poate face cine vrea pe banul lui, dar, nu, e vorba de văruit, de materiale de curățenie, de plata femeii care face curățenia etc. Mai demult, în școala primară ni s-a propus să luăm scaune și nu din oricare, ci ceva mai de calitate. Nu știu ce mai cumpără alții, dar dacă mai dai bani și pe bănci, pe tablă, pe cretă, markere nu mai e mare distanță până la o școală privată. Profesorul? Unii plătesc extra la meditații, deci n-ar fi mare lucru ca părinții să plătească „all-inclusive” învățământul cu care statul se laudă că-l finanțează să fie gratuit pentru copiii de la orașe și sate.

Repet, nu acuz profesorii. Sunt convins că ei se jenează de felul cum statul român, prin primărie, asigură infrastructura, fie de felul cum administrația centrală asigură bugetele pentru salarii și desfășurarea anului școlar. Totul e la alibi. E gratuit? Este. Scrie la lege. Zice cineva că nu e? Nu zice nimeni. Părinții rup chimeșa de pe ei să facă tot ce e mai bine pentru copiii lor. Nu așa trebuie să facă un părinte? Să asigure toate condițiile, cum să nu?! Propunerile vin de la ei. ”Ar trebui să strângem suma X pentru văruială”. Rar se aud proteste. Cine are curaj să joace rolul părintelui iresponsabil? Nimeni. Dacă cumva e unul cu îndoielile la el, atunci sar pe el cei cu bani. „Ce, nu putem da suma asta pentru copilul nostru?”. Putem. „De ce să nu putem? La urma urmelor e vorba de cinci-șase cafele la Starbucks, asta ne-a făcut pe noi, în banii ăștia stăm noi, cei ce lucrăm la multi-multinaționale?

Prostul, săracul, prăpăditul ești tot tu dacă spui că nu e normal să plătești treaba statului. De ce să îl mai aplaud pe primarul Nicolae Robu la inaugurarera anului școlar dacă văruiala ce trebuie să o plătească el din banii noștri o vom vom plăti noi din alți bani ai noștri? Să ne aplaudăm între noi atunci. De ce să plătesc eu femeia de serviciu, când Guvernul Dăncilă se laudă că a mărit salariile în învățământ? Nu tot de la noi plătește și madam Dăncilă? Din taxe și impozite? Ba da, dar ea mai plătește și la alții care ard gazul de pomană prin ministere și apoi zic cei de la inspectoratele județene că sunt posturile blocate, că nu mai pot angaja și plăti femeile de serviciu. Dar poate că Nicolae Robu dă bani suficienți pentru infrastructură și directorii nu cheltuie judicios. Să spună primăria cum stă treaba și să-i ia el, primarul, la întrebări pe cei din conducerea școlilor. De ce-I lasă pe părinții să văruiască, dacă municipalitatea a dat bani, nu-i așa domnule primar Robu?

Este evident că „fabula” din preambul are valoare prin comparație cu ce se întâmplă în școala românească. Acei părinți dispuși cu mare lejeritate la cheltuieli extrașcolare n-ar accepta cu seninătate să-ți bată cineva joc de concediu lor. Ar face mare-mare scandal dacă ar pleca în vacanță, ar plăti „all-inclusive”, dar ar trebui să-și gătească singuri, să-și spele cearceafurile, să fie luați de fraieri. Să vezi acolo indignare. Unde s-a mai pomenit așa ceva? În școala lui Robu și Dăncilă.