Administraţie „la mişto”. Studiu de caz: proiectele care se bat în cap ale lui Robu şi Nasleu pentru Piaţa 700

În programul său electoral cu care câştiga alegerile din 2012, sprijinit fiind de PSD şi PNL, adică USL, Nicolae Robu promitea, pe lângă alte multe obiective nerealizate, construirea a „5 parcări de mari dimensiuni” (am citat exact din program). Decât C.I.N.C.I., vorba unui clasic în viaţă, de două ori mai puţin decât golurile pe care le marchează meci de meci. După două mandate şi aproape opt ani de la momentul în care a preluat Primăria Timişoara, rezultatul este fulminant: Z.E.R.O. Adică nici măcar o parcare realizată în această perioadă.

Dar, Robu nu se lasă. Ca un adevărat Don Quijote al marilor proiecte iluzorii, el a venit, în urmă cu puţine zile, cu alte promisiuni în privinţa parcărilor. Trei de această dată, după zero în opt ani: una în Piaţa 700, alta lângă Sala Olimpia şi o a treia pe strada Ulmului. O să mă opresc doar la cea din Piaţa 700, scoasă acum din joben, precum un iepure la circ. „Am cerut o accelerare la proiectele pentru parcările din Piaţa 700, Sala Olimpia şi strada Ulmului (…) La Piaţa 700 locaţia e cea unde e acum piaţa şi amprenta va fi cât se poate de mare, studiul respectiv va stabili perimetrul. Vrem să păstrăm şi piaţa actuala de legume şi de flori, undeva la demisol şi parter sau şi mezanin, va fi o piaţă agroalimentară modernă (…) Va fi o construcţie multinivel (…) Nu m-am plictisit să vorbesc despre proiecte. Sunt atât de importante încât nu mă voi plictisi să vorbesc de ele până vor fi materializate”, a declarat Robu, la finalul săptămânii trecute. Iar banii nu sunt o problemă: “Nu sunt foarte scumpe ne putem asuma o astfel de investiție pe bugetul local”.

Nu cu mult timp în urmă, mai exat pe 9 iulie, iată însă cum vedea prietenul primarului, şeful SC Pieţe, Ionuţ Nasleu, această zonă. „Eu vreau o parcare subterană, pentru că e zona zero şi nu are lumea unde să parcheze. În viziunea mea, fiind şoseaua în mijloc, văd două clădiri de sticlă, frumoase, să se vadă marfa, mai ales în partea de flori şi aş vedea sus un spaţiu de servicii, cu un restaurant cu view frumos, cu un tunel suprateran care să lege cele două clădiri. Să fie ca nişte clădiri gemene”, povestea Nasleu pentru un site local, după ce a văzut probabil un film cu Sean Connery, a cărui acţiunea avea loc în Turnurile Petronas. Banii, din nou, ultima problemă: “Vreau să fac totul din proiect european, nu din banii nostri.” Şi ca nebunia să meargă până la capăt, Nasleu prognoza că, în anul 2021, vom putea admira deja cele două turnuri cu tot cu restaurantul cu “view frumos”.

Una peste alta, un cu totul alt proiect decât al primarului Nicolae Robu. OK, nu şi-or fi vorbit între ei şi fiecare a venit cu propria variantă pentru dezvoltarea Timişoarei, o să-i scuze mulţi. Puţin probabil însă ca cei doi, măcar la un suc, să nu fi povestit despre planul lui Nasleu. Dar nici măcar nu asta e problema cea mai mare.

Problema este că oamenii ăştia îi consideră complet idioţi pe timişoreni şi cred că pot să le promită orice. Ce visează noaptea, ce văd într-un film etc. Deşi ştiu că nu au nicio acoperire financiară sau de altă natură pentru aceste promisiuni. Iar mulţi timişoreni încă mai pun botul – scuzată-mi fie expresia neacademică, dar extrem de potrivită pentru naivii respectivi – la astfel de “avioane”. Unii chiar cred, iar alţii le consideră scuzabile pe principiul că “s-a mai făcut câte ceva”. Deşi pe fond este ca şi cum ai da bani pentru o vacă cu lapte, dar primeşti o capră râioasă. “Măcar am primit ceva”, ar spune cei care nederanjaţi de aceste minciuni.

Sigur că nu doar în Timişoara se întâmplă acest lucru, în care PSD este un adevărat campion, câştigând astfel ultimele alegeri parlamentare. Din păcate, nu avem – să-i spun aşa – un fel de instituţie a promisiunilor neonorate. Sau spus direct, a minciunilor politicienilor. Care să fie sancţionate oarecum, nu doar de electoratul prea permisiv cu astfel de lucruri. Ori până când nu vom fi mai exigenţi în faţa unor astfel de promisiuni extravagante, e greu de crezut că lucrurile se vor schimba foarte mult. Şi vom continua să ne lamentăm că suntem minţiţi. Când mulţi dintre noi au ajuns parcă să le şi placă să fie minţiţi. Iar în cazul de faţă, dincolo de minciuni, avem de-a face şi cu o manieră “la mişto” de-a face administraţie.

P.S. Apropos de “marile realizări” ale primarului Robu. Podul Dragalina a fost reabilitat prin bunăvoinţa şi finanţarea Guvernului Dăncilă, lucru pe care edilul a “uitat” să-l menţioneze până acum. A venit însă ministrul Dezvoltării la Timişoara pentru a-i “reînprospăta” memoria.