The new Freddy, the old Simonis

Nu sunt ferm lămurit dacă sintagma „new PSD” fluturată de Alfred Simonis se referă doar la organizația Timiș sau la întregul partid ras, tuns și frezat după ultima modă Timmermans. Căci dacă e vorba de o nouă organizație PSD Timiș mai bună, mai deschisă, mai democrată, mai atractivă decât organizația PSD Timiș din vremea lui Călin Dobra, hai, mai merge, că „fostul” a fost tras oricum pe linie moartă. Poți să te lauzi cu „new PSD”-ul lui Simonis față de vechiul și anchilozatul PSD al lui Dan Poenaru, da, poți, că iarăși nu te contrazice nimeni. Rezistă comparația și cu „epoca Ilie Sârbu”, dar cât de încremenit e PSD-ul timișean din vremea lui Sorin Grindeanu față de actualul PSD Timiș nici nu vreau să mă gândesc.

Asta e una. Interesant în spusele lui Alfred Simonis pentru deBanat.ro este că vorbește de un PSD Timiș ca și cum această filială ar fi un partid afiliat Internaționalei Socialiste care se uită semeț la PSD-ul central precum s-ar uita socialiștii portughezi la socialiștii chinezi. Asta e povestea spusă aici, la București probabil va merge și va cere ințelegere pe ideea că în Timiș e alt electorat. Și să fie bun Marcel Ciolacu și să nu pună la inimă una sau alta din declarațiile făcute în rebranduirea locală.

Nu o dată i-am reproșat lui Alfred Simonis că una vorbește aici și alta fumează la București. Dar e greu să vorbești despre despre un pesedism cu față umană la Alfred Simonis câtă vreme insiști cu ideea că actuala putere subordonează justiția încercând să repare măgăriile lui Liviu Dragnea, inclusiv înființarea Secției Speciale. Nu poți trăi la nesfârșit din gloria refuzului semnării moțiunii de cenzură anti-Grindeanu, dar apoi să faci cu mult zel munca murdară a pușcăriabilului. Nu-l mai necăjesc și propun să-l luăm de nou și pe domnișorul Simonis și să-i uităm rătăcirile din perioada „old PSD”. Dar atunci am pretenția de la dumnealui să se comporte la București cu același elan de înnoiere cu care vorbește atât de lejer în interviurile oferite cititorilor timișeni.

Să se ducă Alfred Simonis la București să certe conducerea pentru modul cum se face de căcat partidul cu un specimen ca Ghiță în băncile parlamentului. Cu mahalagisme de tip Firea sau agramatisme de tip Ciolacu. Asta e componenta „new”, monșer Simonis? Dar Alfred Simonis știe că nu poate rezista într-o astfel de luptă cu „vechiul PSD”, iar o comodă amăgire ar fi că poate-poate va schimba ceva din interior, niciodată din exteriorul partidului, dacă l-ar lua gura pe dinainte și i-ar face rapid vânt unul ca Paul Stănescu de la Olt.

Recunosc ceva nou în PSD Timișoara. Simonis știe că nu sunt un fan PSD, dar tocmai de la un critic trebuie să primești cu bucurie o laudă sinceră când e vorba de înnoirea unei organizații. Păcat că nu-l bagă prea mulți în seamă, dar Mihai Ritivoiu, președintele PSD Timișoara, e ceva nou cel puțin văzut de la mare distanță, iar Alfred Simonis e „nou” aici, iar la București e al naibi de vechi, îmbâcsit în combinații cu anturajul ăla de care Sorin Grindeanu devine atât de mândru.

Alfred Simonis vorbește ca șef al PSD Timiș ca și cum va candida vreodată separat de PSD-ul central. Nu va fi așa, iar PSD-ul simte nevoia să fie „nou” acolo unde nu se mai poate vinde ceva atât de vechi. PSD nu mai poate „cumpăra” nici măcar zece procente în niciun scrutin din Timișoara, dacă nu se vinde ca „nou”. E ca în piață. Trebuie să vinzi pătrunjelul ce-l vinde și concurența. Nu poți vinde la infinit păpădie sălbatică ca rucola, așa cum s-ar întâmpla în Giurgiu sau Vaslui. Aici PSD se vede ras de pe fața pământului de un USR botezat „de stânga”, dacă nu chiar „marxist”, iar asta face o aventură cu „real PSD” ca un adevărat coșmar pentru alegătorul timișorean.

Dar Timișoara, ca și Clujul, Brașovul, Oradea, este printre puținele excepții de lumină în politică. PSD la nivel național nu își poate permite să fie pertinent, european, civilizat, educat, căci n-are către ce să se deplaseze ca plajă politică. Să plece către USR, spre PNL și să lase bunătate de voturi marelui concurent numit AUR? Cred că puțini români ce dorm cu clăbățul de astrahan ar prefera ca niște politicieni renumiți pentru hoție din „vechiul PSD” să fie înlocuiți de niște saltimbanci cărora nu le-ar lua nici lor mult să-nvețe să fure.

Pentru noi, timișenii, ”new PSD” poate reprezenta, totuși, o mândrie locală, în lipsă de altceva. Putem respira alt aer dacă un politician PSD din Timiș vorbește multisilabic și poate atrage atenția chiar și-n afara stadionelor ori teraselor cu manele, cum apare relaxatul Simonis. Da, ar fi bine să zicem că la noi până și PSD-ul e altceva, dar asta pălește când devenim pragmatici și facem calcule. Ce ne poate aduce nouă bun „new PSD” în Timiș, dacă „new PSD” central e după modelul baronilor din Olt, Giurgiu sau Dolj? Câtă importanță ar avea un PSD rezonabil în Timiș pentru un guvern PSD susținut de vechile pesedeuri din teritoriu?

Un nou PSD în Timiș ar avea valoare doar cu un „nou PSD” la modul general. Altfel, nu. Vom fi la fel de izolați, vom fi la fel de frustrați de „constanta sfidare a Timișoarei”, văzând că investițiile merg către „bădălăi”, nu și către noi. Iar cum par să meargă lucrurile, mai bine s-ar pune Alfred Simonis să ia în greutate, căci nimeni n-a văzut baron PSD fără ceafă groasă și o sută de kile. O să zică lumea că-i bolnav el, nu partidul.