Liberalii și-au tranchilizat electoratul, e rândul PSD-ului să-și stupefieze alegătorii

Guvernarea PNL-PSD. Cu noi ăștia mai sceptici e foarte simplu, sunt teorii care ne spun că ceva dospește, să stăm cumva liniștiți că nu e ceea ce pare. Ni se face cu ochiul ca și când Klaus Iohannis a pus asta la cale împreună cu Dalai Lama și problema ne depășește pe noi, muritorii. Doar legătorii și dezlegătorii de treburi în politică pot pricepe ce se coace undeva mult peste noi, în stratosferă, iar fiind atât de greu de ajuns acolo nici nu putem verifica verdicitatea acelor scenarii. Prin urmare, dacă nu vrem să ne doară capul, vom zice că e bine și când ne miroase urât de tot a rău. Ceva trebuie să fie, că doar n-a înnebunit Iohannis!

Și ce auzim? Auzim că plecarea PNL ca iapa în călduri după armăsarul PSD nu este, cum am crede, un scenariu zoo erotic, o incapacitate de infrânare a acestor politicieni, oameni și ei, la nevoia de a fura cot la cot unii cu ceilalți. Nu, cică n-ar fi (numai) asta. În realitate, ni se spune din tot felul de guri pline cu secrete cum că Iohannis ar fi vorbit la Bruxelles cu Timmermans, șeful socialiștilor europeni, a vorbit cu popularii lui de la PPE și ăștia i-ar fi indicat că o guvernare stabilă PSD-PNL este tot ce avem nevoie pentru a scoate țara din crize. Și dacă îl întreabă cineva cum, ce, de ce, să zică că e ca în Germania, marea coaliție și gata.

Prin urmare, nu e vorba că Iohannis a dilit la bătrânețe, că nu mai are nicio logică în ce face ori anvergură în politica finalului de mandat, ci noi nu suntem la curent cu ce transformări trăim. Este pur și simplu un calcul din care vor reieși numai lucruri bune pentru România: reformele vor fi făcute cu o majoritate parlamentară mult mai confortabilă, se poate schimba Constițuția mult mai lesne și, la urma urmelor, asta e tot ce contează. Că acest scenariu ar mai avea un cost într-o hemoragie bugetară, cine știe?, poate că și asta ar fi fost asumată la Bruxelles. Fură, dar cât poa’ să fure?

Că doar n-or fura tot PNRR-ul, dar certurile de la București ar putea să ducă la ratarea completă a Planului, cu consecințe în pierderea întregului pachet de bani. Și pentru buzunarele lor largi, și pentru proiectele noastre ca țară. Liniște voia Iliescu, Iohannis și Ciolacu vor stabilitate, e bine, dar de unde o vor lua și sub ce temă centrală se va instala această stabilitate? Căci stabilitatea ce este? Nu este ea oare o bună înțelegere într-un proiect la care participă mai mulți actori politici pentru a asigura o mai mare predictibilitate și o țară cât mai… stabilă? Cât timp se vor înțelege și care e acea temă, alta decât furtul din banul public? S-au schimbat partidele astea două și nu ne-au zis și nouă?

Asta să ne-o spună cei care fac cu ochiul enigmatic atunci când ne povestesc prostiile astea. Dar haideți să nu ne mai facem griji pentru ce explicații va oferi PNL alegătorilor lor. Să ne întrebăm ce le vor spune pesediștii celor din vatra lor electorală. Asta e mai distractiv. Cum le va explica PSD-ul celor cu doctrina lui „să se deie” că „nu o să se mai deie” tot din ce promiteau ei când erau în opoziție. Ce-o să le zică Ciolacu celor care așteaptă majorarea pensiilor cu 40%, că ăia nu au multă știință de carte politică, ei vor să li se dea ce li s-a promis, nu explicații. Ce-o să le zică ălora de cer dublarea indemnizației pentru copii? Dar ce-o să le zică celor care nu-l suportau pe Băsescu și de abia apucau s-o vadă la pușcărie pe Elena Udrea?

P.S. Să dea Dumnezeu ca PNL să nu aibă soarta PNȚCD. Căci alianța liberalilor cu PSD seamănă mai degrabă cu o absorbție în PSD. Norocul liberalilor este în Orban, care va funcționa cu forța lui liberală ca un „bidon” pentru resursele umane scârbite de acest aranjament făcut de PNL. De văzut la cine rămâne ștampila partidului pentru eventualele fuziuni reparatorii.