Marşul LGBT din Timişoara, intoleranţa din “oraşul toleranţei”. Tăcerea politicienilor

Precum era de aşteptat, parada LGBT de sâmbătă din Timişoara a stârnit un imens val de reacţii contra, e drept şi foarte multe pro, pe reţelele de socializare. În schimb, cu foarte puţine excepţii, politicienii au tăcut. În aceeaşi zi, la Londra, o paradă LGBT cu un milion de participanţi, a adunat reacţii favorabile de la politicienii tuturor formaţiunilor, inclusiv de la conservatorul Boris Johnson.

Dacă nazismul promova ura de rasă, iar comunismul ura de clasă, acum instigatorii la ură au o altă ţintă: cei care sunt altfel decât majoritatea. Şi dintre toţi cei “altfel” cea mai la îndemână ţintă este comunitatea LGBT. S-a putut observa acet lucru şi sâmbătă, în “oraşul toleranţei” Timişoara, când reţelele de socializare s-au inflamat în contextul Marşului Pride. E adevărat pe de altă parte că, spre deosebire de exemplu de Bucureşti, la Timişoara nu au fost incidente de stradă, cu ocazia acestei parade. În schimb, oamenii grotelor au ieşit la suprafaţă pe reţelele de socializare, pentru a deversa tone de ură.

Ca o coincidenţă, tot sâmbătă, la Londra au defilat peste un milion de oameni pentru a celebra comunitatea LGBT. Politicienii britanici, indiferent de culoare politică, s-au grăbit să-i încurajeze şi să-i felicite pe participanţi, începând cu premierul conservator Boris Johnson care le-a urat manifestanţilor “o paradă fericită”.

În Timişoara, cu foarte, foarte puţine excepţii, politicienii au tăcut. N-au avut curajul nici să-şi arate solidaritatea cu acest marş, de teama de-a nu înfrunta opinii majoritare, dar nici nu l-au criticat din considerente ce ţin de politica europeană, civilizată.

Printre foarte puţinii care au avut totuşi curajul să-şi arate sprjinul a fost senatorul USR Raoul Trifan

“Oamenii care fac parte din diverse comunități minoritare (fie ele etnice, religioase sau de orientare sexuală) sunt cetățeni ca oricare alții: merg la muncă, plătesc taxe, au părinți, frați și surori, sunt membri ai societății în care trăim. Ei trebuie să se bucure de exact aceleași drepturi ca oricare alt cetățean. Fără discriminare, fără prejudecăți și fără încrâncenare”, a scris Trifan pe pagina sa de Facebook

La polul opus, preşedintele Pro România Timiş (partid de stânga, aşadar tolerant), Adrian Pau, a avut două postări nu una, în care i-a criticat pe intelectualii timişoreni care au semnat în 2020 un apel în sprjinul lui Dominic Fritz.

 “Aștept! Aștept cu deosebit interes reacția celor care în 2020 fraternizau cu ”băiatul din dos”, din dosul Germaniei! Sunteți mândri? “ Vă simteți bine”? Azi visul vostru a devenit realitate!”, a fost mesajul lui Pau, care i-ar face pe AUR-işti invidioşi.

Ideea lui este aşadar, că s-a ajuns în situaţia de astăzi, cu mitinguri LGBT+, din cauza unor intelectuali (“Moarte intelectualilor!”?) care l-au făcut primar pe Dominic Fritz. Altfel, Timişoara rămânea un oraş “demn”, fără astfel de marşuri.

În fine, tot în contextul acestei parade a avut o revelaţie şi cunoscuta epistolară Adriana Stoicescu, fost şefă a Tribunalului Timiş. Ea a făcut un apel foarte binevenit la citit, dar n-a putut să nu cadă în capcana urii.

“Un om care citește va zâmbi condescendent când îi vei cere să creadă că mama poate fi un bărbat și te va pune la punct când îi vei spune că o adolescentă de 16 ani se crede băiat și tu trebuie să îi tai sânii”, a scris Stoicescu.

Fără ca lista să fie nici pe departe exhaustivă, oare ar trebui citiţi următorii autori? Începând cu anticii Platon, Vergiliu, Seneca, Socrates, Horaţiu, Cicero şi continuând cu Artur Rimbaud, Paul Verlaine, Walt Whitman, H.C. Andersen, Virginia Woolf, Marcel Proust, Oscar Wilde, Louis Aragon,  Federico Garcia Lorca, George Bernard Shaw şi terminând cu Truman Capote, Reinaldor Arenas, Tennesse Williams, Chuck Palahniuk, Jack Kerouak, cu toţii au ceva comun. Au fost „altfel”. Ca să nu amintesc de mari artişti ca Leonardo da Vinci, Michelangelo, Caravaggio, Botticelli etc. Ar trebui ca operele lor să fie puse pe foc, doar fiindcă nu au fost ca majoritatea?