Nicolae Robu are de unde alege: „complice”, „fraier” ori „prost administrator”

Când îl exonerează pe Nicolae Robu de orice vinovăție în „cazul Rodica Aurelian”, DNA Timișoara este foarte blândă cu fostul primar al Timișoarei. Povestea o știm. Ca orice administrație care se respectă după o schimbare politică, și la Timișoara în mandatele Robu au fost angajați oameni. Edilul spune că acei oameni erau profesioniști, unii studenți ai săi la Politehnică, alții performând prin sectorul privat, nu e clar unde, dar numitorul comun a fost liberalismul din gândirea acestora. Vom zice că asta se întâmplă peste tot și întotdeauna, dar modul cum au fost angajați unii funcționari publici în Primăria Timișoara este chiar revoltător.

Când te duci la un concurs pentru un post de funcționar public e bine să cunoști faptul că locul e rezervat pentru tine. Așa se practică în „meritocrația” noastră. Ți se dă o bibliografie, în general legi de știut, articole de la „x” până la „z”, iar dacă te duce puțin capul n-ai cum să nu iei concursul, în ideea că oricum cineva te iubește acolo sus. Se mai întâmplă ca pentru unii să se dea mură-n gură subiectele, vezi „cazul Chesnoiu”, dar și acolo devine complicat dacă clientul e „dobitoc” ori „prost”. Vă imaginați ce a angajat dna Rodica Aurelian și Nicolae Robu, la urma urmelor, în Primăria Timișoara dacă a trebuit ca cineva să le scrie ălora lucrările, așa cum acuză DNA?

Pe cale logică, dacă ăla de i se dă subiectul înainte de examen la vreun departament de la Agricultură este „dobitoc”, „prost” și lasă foaia goală, se poate concluziona că ăștia angajați fraudulos de municipalitatea timișoreană sunt cel puțin la fel. De ce nu ar fi, de vreme ce angajatorul n-a avut încredere că aspirantul este, totuși, alfabetizat funcțional și va putea trece un examen, altfel decât foaia să-i fie completată de cineva cu experiență și dispus să facă o afacere cu posturi și bani publici? Sau cel puțin să încerce să treacă examenul, învățând niște subiecte „suflate” dinainte.

Revin la concluzia DNA Timișoara că Nicolae Robu n-a făcut acele angajări cu vinovăție. Probabil că așa stă treaba cu prezumția legală și cu dovezile de la dosar, însă fostul primar nu poate avea alternative la complicitate, deci vinovăție, decât prostia ori slaba calitate de administrator. Prost nu este, are dumnealui alte derapaje, dar alea ar merge mai degrabă spre fanfaronadă. Dacă nu e complice, Nicolae Robu mai putea fi luat la mișto de subalternii care ar fi făcut acele mizerii, ipoteză demnă de luat în seamă.

Ce părere ne putem face despre un primar super și megacinstit care angajează niște oameni despre care știe că sunt recomandați pe filierea liberală și toți au luat cu brio examemele de angajare? Putem spune că acel primar crede că proaspeții funcționari sunt competenți, iar liberalii sunt și ei oameni cu dreptul de a ocupa funcții publice. Buuuun! Dar când observi că acei „competenți” ard gazul de pomană în instituție, parazitează direcția cutare sau cutare, ce mai spui tu, primar? Despre unul care ar fi „praf” profesional poți spune că nu ai habar de el că există, mai merge, dar când sunt grămada din ăștia totul se va vedea în disfuncționalitatea unor departamente, servicii din acea instituție. Cum să nu vezi asta?

Dacă te complaci în această situație, pe ideea că acel angajat ți-e util altfel, că, de fapt, nici nu trebuie să aibă idei, de vreme ce culege cu talent scamele de pe hainele șefului… Șef care oricum le gândește pe toate și nu mai are nevoie de alți deștepți pe lângă el. Într-un asemenea scenariu mai putem vorbi despre nevinovăție? Da, poate despre o nevinovăție în sensul penal, dar ce vom spune despre capacitatea de administrator a acelui șef de instituție care lasă să se întâmple așa ceva sub aparența unei „meritocrații” recitate ca o poezie propagandistică? Putem garanta că mai merită ales încă o dată un candidat cu un astfel de profil? „Am spus de nenumărate ori: eu am încredere în colaboratori, căci nu se poate funcționa fără încredere, dar nu garantez decât pt mine!”, spunea cineva megasincer.