Despre catarge şi frăţia patriotardă PNL-AUR-Robu. Patriotism înseamnă (şi) respectarea legii

În urmă cu trei-patru ani, „vasalul” Culiţă Chiş îşi tot storcea neuronii din dotare pentru a-i găsi un cadou surpriză „seniorului” său, Nicolae Robu. Fiindcă pe atunci aşa megea treaba în primărie, existând un sistem de relaţii feudal, probabil însă fără jus primae noctis. „Evrika” a strigat el la finele unui efort intelectual care l-a consumat enorm. Aşa s-a născut ideea apariţiei în oraş a unor enorme catarge având în vârf un tricolor. Fiind vorba de un cadou pentru „senior”, evident că nu s-a pus problema legalităţii lor. Că nu ne încurcăm cu amănunte. Poliţia Locală, Inspectoratul de Construcţii şi, în final, instanţele au confirmat ilegalitatea.

Şi asta în pofida faptului că e vorba de o administraţie în timpul căreia o poartă la intrarea în oraş, ridicată la limita legalităţii sau dincolo de ea, a omorât un tânăr student la o furtună mai puternică. Nu ne încurcăm nici cu preţul, 200.000 de lei bucata. Nu, nu de la Culiţă din buzunar, cum ar fi normal pentru un cadou, ci de la buget. Nu mă pronunţ asupra esteticii acestor catarge, nu am menirea, dar ele nu au cum să nu-mi amintească de băncile colorate pe vremuri de un primar „patriot” şi infectat cu dacopatie.

Zilele trecute, actuala administraţie a luat decizia demontării acestor catarge, repet ridicate ilegal. Şi cred că aici problema nu este că s-a făcut acest demers, ci mai degrabă că s-a făcut mai târziu. Imediat după ce s-a aflat acest lucru,  hodoronc-tronc,„patrioţii” de serviciu ai oraşului, au sărit ca din baie. Şi mă refer la vocile patrioţilor naţionale din  PNL şi AUR (faină asociere!), precum şi primul „suveranist” al Timişoarei, „seniorul” de pe vremuri, Nicolae Robu. Narativul cam acelaşi, îl ştiţi. „veneticul” neamţ se leagă de „sfântul” nostru simbol, tricolorul cocoţat. Şi bla-bla-bla, cu ţărişoară, patrie, demnitate, sfidare etc. Fiindcă la noi „patriotismul” a rămas în aceeaşi zonă caricaturizată atât de bine de Caragiale. Ochii daţi peste cap, pieptul umflat şi răcnete. Ba şi unii care la acea vreme vorbeau de ilegalitatea catargelor, acum bocesc după tricolor. Deh, acest gen de „patriotism” e la mare modă.

Problema în acest caz nu este tricolorul. Puteau fi puse în vârf doi mici cu muştar şi o halbă de bere, alte simboluri ale românismului, mai ales în perioade electorale. Problema este dacă acele catarge sunt sau nu legale. Nu sunt, la revedere! Dar nu se întâmplă asta, şi o dăm pe răgete patriotarde. Ori adevăratul patriotism înseamnă (şi) să respecţi legile ţării tale. Sau de acolo începe. Legi bune sau rele.

Dar asta e departe de-a se întâmpla în România, unde „patriotismul” se afişează în cel mai indecent mod cu putinţă. La fel cum printre apostolii familiei tradiţionale descoperim mai nou şi pedofili. La noi „patriotismul” se măsoară şi în milioanele furate de la stat. Uitaţi-vă doar la televiziunile infractorilor, care de care mai „patrioate” şi aducând cu „Răcnetul Carpaţilor” al stimabilului „patriot” Nae Caţavencu. Între două răgete patriotarde, la noi  „patrioţii” se duc la Ambasada Rusiei sau se întâlnesc cu spioni ruşi.

La noi „patriotismul” înseamnă să-i înjuri pe ucrainieni, cei care astăzi apără, cu preţul vieţii lor, la propriu, civilizaţia europeană de brutalele hoarde ruseşti. „Patriotismul” este despre aversiunea primitivă faţă de cei care sunt altfel, precum comunitatea gay. (Grupul de Facebook care-l susţine pe Robu, la materialul referitor la catarge ataşează o poză cu Fritz înfăşurat într-un steag cu curcubeu.) Nu în ultimă instanţă, „patriotismul” este despre ura împotriva UE, dar ne plac banii europeni, mai ales dacă îi putem şi fura. Astfel, că de ce n-am găsi astfel de „patrioţi” şi în Timişoara care se revoltă în apărarea unei ilegalităţi?

Şi aş temina cu două citate, unul aparţinând chiar unuia dintre simbolurile la care recurg „patrioţii” noştri de sereviciu, Mihai Eminescu. Unul extrem de actual şi care se potriveşte perfect „patrioţilor” de mai sus: „Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rîndul lor, atârnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii «patrioţilor», trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde «patrioţii» au cîte un petec de moşie, încît toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui «patriot».“

Al doilea vine de la imensul Umberto Eco şi l-am ales că e cu steaguri: „Cineva a spus că patriotismul e ultimul refugiu al canaliilor: cine nu are principii morale se înfăşoară de obicei într-un steag; bastarzii fac întotdeauna apel la puritatea stirpei lor.“

P.S. Văd că a abordat problema şi prefectul Mihai Ritivoiu, un vechi specialist în steaguri. Mai ceva ca Pristanda, dacă tot l-am pomenit pe Nenea Iancu.