Și dacă vine ”Apocalipsa”? Cum cade „vraja” și cât vom plăti pentru asta?

Toată lumea este de acord, finalmente, că votul în primul tur al prezidențialelor repetate a fost un răcnet de protest împotriva clasei politice incompetente, indolente și cinice care a condus țara în ultimii mulți ani. Aproape că au fost de acord și politicienii care fac obiectul acestui protest în masă, doar că ei au zis că mai stau puțin pe funcții pentru a asigura stabilitatea într-un moment complicat. Ceea ce poate nu era lipsit de logică, dacă nu aveam presiunea asta electorală. Crin Antonescu poate că intra în turul doi dacă Iohannis și Ciolacu ieșeau mai repede din scenă. N-au ieșit la timp și doi candidați anti- Sistem și-au făcut cărare prin popor.

Poporul a votat cu gura plină George Simion. Unii au votat pentru că au semnat un „contract” pentru o casă de 35.000 de euro cu liderul AUR. Țeapă, firește. Alții au votat cu el pentru că exprima pe înțelesul acelor votanți cum e cu „ba pe-a mă-tii”, cu ”te fac eu individual” sau cum „vei fi gone”, în limbajul altei „suveraniste” de renume național. Piețele au reacționat cu o explozie la cursul leu-euro, dar sensibilitățile ei nu se vor opri aici sau la prețul creditelor. Așa e piața, ea știe carte, matematică, face predicții și așa i-a dat ei la socoată: creșterea euro, a riscului de țară, a dobânzilor.

De pe urma acestei creșteri vor suferi „românii”, vorba-obsesie a lui Simion și Lasconi. Nu chiar toți. Ăia care au mulți bani vor suferi și ei, dar având mulți au de unde pierde, cum zicea Nicolae Robu despre voturi în disputa cu Dominic Fritz. Cei săraci și neputincioși din diferite motive, profesionale, sociale sau mentale, suferinzi în toate mandatele politice de după 1989, căldarea de voturi care s-a golit în coșul electoral al lui George Simion, va suferi și mai tare, căci la sărăcia în care trăiau mai vine una suplimentară generată de criza economică. Despre care mulți spun că va fi „mama crizelor economice”.

Să dea Dumnezeu să se lase luminați în aceste zile. Dar și dacă nu va reuși misiunea, se pare că clasa politică s-a mai deșteptat și va lăsa AUR cumva să guverneze. Nu ar fi o mișcare înțeleaptă la vremuri normale, dar acum cineva trebuie să-și arate neputința. Să se încheie cercul, căci altfel, în 2028 „patrioți” vor spune că ei au vrut, ar fi și putut, dar nu au fost lăsați. Efectul: câștigarea alegerilor parlamentare la pas, poate cu 70% și atunci să vezi! Veștile proaste pentru alegătorii lui Simion vor continua, nu se termină aici.

Un guvern AUR sub patronajul președintelui Simion are două variante. Să cadă ca la Bobâlna la scurt timp după ce cade și România în incapacitate de plată, fugărit cu furcile în mână de pensionarii neplătiți, fie acest guvern va guverna în standardele în care a guvernat până acum și sistemul PSD, PNL, UDMR. Adică cu împrumuturi externe, cu economia globală, cu ploconire la Uniunea Europeană după bani – instituție care așa cum e ea a făcut posibilă o dezvoltare de neimaginat pentru România – iar la urmă alegătorul poate se va întreba unde este acel Simion, unde e AUR-ul ăla ce-l știa el.

Dacă nu se întreabă, îi vom reaminti noi că e cazul să se întrebe dacă acest fel de guvernare nu e cumva la fel cu al ălorlalți pe care nu i-au mai suportat la alegerile din 2024-2025. În funcție de capacitatea lor de răspuns, gălușca suveranistă se va dezumfla. Fie cu coasa, ceea ce nu recomandăm acestei societăți aproape civilizate, fie cu votul la viitoarele alegeri parlamentare. Doar că toată distracția asta ne va costa pe toți. Ar fi de preferat ca duminică să votăm cu un candidat care să nu ne pună în situația să verificăm tot scenariul de mai sus.