Eram obişnuiţi, după 1990, ca pe scaunul de prefect să ajungă o persoană cu o anumită prestanţă, cu personalitate, un om cu o bună pregătire administrativă sau/şi politică. Totodată, au ocupat funcţia în cauză oameni care însemnau ceva în partidul care i-a propulsat, de cele mai multe ori, preşedinţi sau vicepreşedinţi importanţi de filială. Ce-i drept, au existat şi mici derapaje din partea prefecţilor de până acum, dar nu foarte stânjenitoare, nu ridicole. Ce se întâmplă în acest moment depăşeşte parcă orice măsură. Mircea Băcală a fost pus în această funcţie pentru o singură calitate: obedienţa. O obedienţă plenară, aproape perfectă. Şi nu doar în faţa unei singure persoane, cum s-ar crede. Mă refer la liderul Constantin Ostaficiuc. Nu, slugărnicia lui Băcală nu are limite, este desăvârşită, este absolută, servind mai toţi liderii din partid. Şi totuşi… De la a fi docil, a fi un valet în serviciul tuturor, până a face pe clovnul zi de zi e cale lungă. Nu trece conferinţă de presă în care prefectul să nu producă hohote de râs involuntar, afişând, pe de altă parte, cea mai serioasă morgă posibilă. De la Buster Keaton, nici cinematografia n-a mai produs ceva asemănător. De la fuga după un virus inexistent, la urmărirea maşinilor cu numere galbene, de la „descoperirea” unui stadion vechi de cinci ani până la urmărirea şoferilor care vorbesc urât la volan, nimic nu-i scapă lui Băcală. Prefectul de Timiş nu iartă niciun moment pentru a produce ilaritate, alternând comportamentul infantil cu cel de şef de post sau miliţian sectorist. Pus să poarte un război cu primăria, Băcală nu încetează nici pe acest front să facă gafe în serie. În paranteză fie spus, nu se prea înţelege care este miza acestui război, atâta timp cât PD-L are şanse să câştige postul de primar al Timişoarei exact câte şanse are şi Alin Popoviciu să ajungă preşedintele Norvegiei. (Mă rog, poate îi spune Elena Udrea, că acum a învăţat, că Norvegia e regat.) Eventual, mai crede asta consilierul Ovidiu Ciuhandu, a cărui mână se vede în unele acţiuni ale prefectului. Problema este că această mascaradă, de-a joaca de-a prefectul, are şi urmări. Ba la preţul gicacaloriei, ba în alte părţi. Cică jurist de meserie, Băcală pierde cu primăria proces după proces. Dar într-o ţară în care un guvern condus de un profesor de Drept Constituţional pierde pe linie la Curtea Constituţională, nici nu mai e de mirare. Întrebarea este totuşi alta. Cine îşi râde astfel de prefect, cine îl pune în situaţia asta ridicol-comică? O face de capul lui sau unii lideri ai PD-L, confundând judeţul cu maidanul, au pus băşcălia continuă în locul administraţiei?
De la 1 ianuarie, Aquatim va prelua activitatea de apă și canal și de la…
Multă lume s-a întrebat de ce joacă britanicii fotbal de Crăciun, când la ei se…
Vremea se răcește ușor și se menține posomorâtă. Izolat vor cădea precipitații, la început sub…
Iubiți frați întru Hristos, Preacucernici Părinți, Dragi credincioși, Cu harul Bunului Dumnezeu am ajuns la…
Scrisoare pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului 2024 Iubiți Frați și Surori în Cristos, De Crăciun…
„Ordonanța trenuleț” este un produs al guvernelor care avea rolul să ascundă neputința acestora. Iar…