Muflonii de la Şarlota, magnet pentru vânătorii din Occident

O investiţie făcută acum şapte ani la Şarlota s-a transformat într-una dintre cele mai profitabile afaceri ale Direcţiei Silvice Timiş. Cei aproape 30 de mufloni, cumpăraţi la vremea respectivă din Ungaria, la preţul de 15.000 de euro bucata, s-au înmulţit şi reprezintă o atracţie indiscutabilă pentru orice vânător care se respectă.

Complexul de vânătoare de la Şarlota e situat la mai puţin de 40 de kilometri de Timişoara, dar, dacă mergi acolo, ai senzaţia că te afli foarte departe de civilizaţie. Contribuie la asta şi pădurile dese din zonă, dar şi animalele care vieţuiesc aici. Este vorba mai ales despre mufloni, peste o sută în complexul timişean.  De altfel, aici se regăseşte cea mai numeroasă populaţie de mufloni din România. Cu mulţi ani în urmă, oile sălbatice erau o apariţie obişnuită, însă, la un moment dat, specia a dispărut. Abia în secolul trecut s-au făcut repopulări, iar cea de acum şapte ani, de la Şarlota, a avut cel mai mare succes. Dar n-a fost deloc uşor. Inginerul silvic Marius Căsăleanu îşi aminteşte acele vremuri. „A fost o perioadă foarte delicată, pentru că animalele trebuiau să treacă printr-un proces de aclimatizare. Întregul complex de la Şarlota a fost reamenjat, pentru ca muflonii să se simtă în siguranţă. În parc a fost făcut un ţarc de vreo 100 de hectare, pentru a-i separa de celelalte animale. Am avut un gard de doi metri înălţime, pe o lungime de 18 kilometri”, spune inginerul. Iniţial au fost 29 de exemplare şi, pentru o vreme, nu s-a pus nicio clipă problema exploatării lor. Numai după ce numărul lor a depăşit 150, s-a dat liber la vânătoare.

Distracţia costă bani frumoşi

Odată încheiată perioada de aclimatizare, muflonii nu au nevoie de îngrijiri speciale. Un animal adult are o greutate medie de peste 50 de kilograme şi se hrăneşte ca orice alt ierbivor, cu frunze, scoarţă de copaci sau lujeri. Acum, datorită acestor animale, complexul de la Şarlota este cunoscut nu doar în Europa, ci chiar şi în Africa. Vânătorii vin de peste tot, cei mai numeroşi fiind nemţii şi austrieci, dar sunt şi libanezi pasionaţi de acest sport, care vin să-l practice în parcul cu mufloni. Distracţia nu e gratuită şi nici ieftină, aşa că Direcţia Silvică face bani frumoşi pe seama vânătorilor. „Zona are un imens potenţial turistic. Gândiţi-vă că pădurea se întinde pe 1.200 de hectare. Se pot vâna aici, pe lângă mufloni, cerbi lopătari sau mistreţi. Mai sunt şi aşa-numitele vânători foto, care nu implică împuşcarea animalelor. E cam ca la safari şi se practică tot mai des şi la noi”, mai spune Marius Căsăleanu. Cel mai scump muflon vânat în parcul de la Şarlota a scos, din contul unui vânător norocos, 3.600 de euro. „Vânatul unui muflon începe de la 760 de euro. Un trofeu cu coarnele de 80 de centimetri costă 2.800 de euro. Fiecare centimetru în plus peste această lungime costă 250 de euro”, explică inginerul Căsăleanu. „În sezon e nebunie aici. Nu avem sâmbete, nu avem duminici. Vânătoarea se face dimineaţa şi seara. Cea mai practicată tehnică de vânat este pândirea arealului dintre cele două puncte în care este amplasată hrana”, explică Dan Preda, responsabil cu vânătoarea la Ocolul Silvic Timişoara, de care aparţine complexul de la Şarlota.