Se spune despre meciul de la Vaslui că ar fi finala campionatului. Poate pentru Vaslui. Pentru Poli, miza titlului rămâne şi după un egal sau chiar o înfrângere cu echipa lui Porumboiu, cu condiţia ca la Galaţi să obţinem trei puncte, iar Vasluiul să facă un egal în două deplasări grele: la Ploieşti şi cu Pandurii, la Severin, lucru perfect posibil dacă totul se joacă corect până la final. Simple calcule. Se mai spune că Marian Iancu ameninţă cu abandonul nu pentru că l-ar deranja până la disperare brigada de arbitraj, cum afirmă, ci pentru că echipa ar fi în grevă din cauza neplăţii salariilor. Ba nu, arată alte scenarii de ultimă oră, jucătorii sunt, de fapt, cei care ar face ca Poli să se prezinte pe gazonul moldav, în ciuda patronului Iancu, care ar vrea un alibi facil pentru situaţia în care n-ar primi licenţa şi dreptul de joc în Champions League. Până la ora meciului vor apărea alte şi alte ipoteze, spre deliciul celor care le lansează şi al publicului comentator. Fiecare dintre ele are ceva adevăr. N-o să conteste nimeni, nici chiar Iancu, că clubul nu şi-a plătit jucătorii de câteva luni. Dar asta cu siguranţă nu-i împiedică pe Alexa şi Zicu să-şi treacă un titlu în palmares, dacă îi ţin puterile. Da, este adevărat şi că Marian Iancu a făcut o divizare parţială a firmei care susţine echipa. Este posibil ca UEFA să nu înghită cu uşurinţă astfel de practici acceptate până şi prin sentinţe ale Justiţiei din România. Dar de aici şi până la teoria conform căreia patronul BkP nu vrea titlul pentru ca astfel să nu afle finanţatorii din administraţia locală şi judeţeană pocinogul făcut de club în dosarul de licenţiere pare o copilărie. Constantin Ostaficiuc şi Gheorghe Ciuhandu, Adrian Orza dacă vreţi, ştiu în timp real tot ce se întâmplă la echipă, nu trebuie să afle de la televizor cum campioana Politehnica Timişoara nu va mai merge în Champions League din cauza ingineriilor financiare ale lui Iancu. Nu, pentru că şi cu un 0-3 la masa verde de la Vaslui tot s-ar afla despre scheletul din dulapul lui Iancu, fie şi doar pentru că nu vom mai merge nici măcar în Europa League, ci direct în Divizia B, în cazul invocat de nereguli la licenţiere. Şi-apoi, orgoliul timişorenilor nu atârnă în cele şase meciuri pierdute la scor în grupele Champions League, spre satisfacţia miticilor, ci în mândria că am adăugat, după atâtea zeci de ani, încă un titlu la cele zece obţinute de Timişoara, prin legendarele Chinezul şi Ripensia. Titlul ar rămâne Timişoarei, după milioanele de la UEFA are timp Iancu să plângă.
În contextul actual al alegerilor prezidențiale, votul pentru Elena Lasconi din primul tur este mai…
Pentru data de 22.11.2024, toate lucrările vor fi sistate din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Se…
Times Higher Education (THE) a lansat prima ediție a Interdisciplinary Science Ranking (ISR), în colaborare…
Dacă românii se pregătesc de alegerile prezidenţiale şi parlamentare, lumea padelului are un singur gând:…
Consiliul Județean Timiș va investi în reabilitarea a două dintre școlile aflate în administrarea sa,…
Serviciul Public de Interes Local pentru Administrarea Parcărilor Publice din Municipiul Timișoara - TIMPARK anunță…