Vin alegerile: Voda Ciuhandu a iesit in oras!

Ce bine e că vin alegerile şi, odată cu ele, campania electorală! Mai un mic, mai o bere, mai o plasă cu ulei şi zahăr, tot felul de găleţi, brichete, pixuri, brelocuri, ace, brice şi carice. Nu mai vorbim de pensionari, care vor avea parte de revelioane, chefuri, pomeni etc. Şi asta e un mizilic. Dar întotdeauna în campanie se mai asfaltează câte un drum, se mai bagă o canalizare, se plombează o groapă, se face o aducţiune cu apă, se reface un parc etc. Ca să nu mai vorbim că la Timişoara se face şi Parcul Copiilor. Un parc aşteptat de opt ani. Adică o întreagă copilărie. Se poate spune că a existat o “generaţie de sacrificiu” şi printre copiii Timişoarei, generaţia care n-a avut parte de Parcul Copiilor. Noroc cu alegerile de anul viitor, că, altfel, cine ştie dacă se mai făcea şi acest parc.

Mai mult, după trei ani în care a stat închis prin primărie, dacă tot vin alegerile, iese şi primarul Gheorghe Ciuhandu în oraş. Să vadă cum mai arată Timişoara şi la pas, nu doar din goana maşinii conduse de celebrul Vasile, acest Zmărăndescu de Timişoara. Că n-a mai văzut-o de patru ani, de la ultimele alegeri. Şi culmea, arată la fel. Nici mai bine, nici mai rău. Casele cu turnuleţe sunt tot în centru, acvariul la fel. Bine măcar că nu-i mai rău, vorba românului pesimist. Dar străzile? Ei, aici e aici. De aceea a şi ieşit Ciuhandu la plimbare, ca Vodă Cuza pe vremuri. Să vadă cum arată străzile, că nu mai e niciun an până la alegeri.

Însoțit de aparatul foto oficial al primăriei şi de Culiţă Chiş, specialistul numărul unu al Timişoarei în materie de drumuri (o performanţă rară atâta timp cât a terrminat Maşini Agricole), Ciuhandu a luat la pas mărunt şantierele. Chiar de 23 august. A verificat rugozitatea afaltului, cu ochiul fin a măsurat racordările cu clotoidă la curbe, poate chiar şi timpul de picurare a bitumului.
Bineînţeles, a dat şi nişte indicaţii preţioase constructorilor şi… cu asta basta! Ce mai, avem un primar gospodar, preocupat de starea oraşului. Numai bun de votat în 2012. Ca să termine în următorii patru ani proiectele demarate, veşnicul motiv al primarilor care mai vor un al doilea, al treilea sau chiar al cincilea mandat. Cazul lui Ciuhandu. Să numeşti însă proiecte cârpelile şi heirupismele electorale e parcă totuşi cam mult.